„Ziarele nu dispar. Numai proştii se duc“ - este un citat pe care mi-l aduc aminte de fiecare dată când aflu că un ziar sau o revistă dispar din print. Am „ProSport“, „Newsweek“, „Academia Caţavencu“ înainte de vânzare. Mai nou, am „Chip“ şi „Level“. Şi o ciudată nostalgie pentru aceste hârtii de învelit salamul sau spălat geamul.

Citatul de la începutul acestui articol e dintr-un editorial, ultimul, al lui Cornel Nistorescu. A scris asta în ultimul număr al „Cotidianul“ şi un articol despre finalul acelui ziar a apărut în „Adevărul“ - semnat Cristian Delcea. Azi, eu mi-am cumpărat Chip şi Level, două reviste care m-au învăţat foarte multe despre tehnologie şi jocuri. Cu 31 de lei mi-am cumpărat câteva amintiri.

Am început să citesc lunar Chip din clasa a 5-a până prin a 10-a, apoi sporadic până în a 12-a. Level am cumpărat cam doi ani, în ultimele două clase de gimnaziu, deşi în al doilea an n-am mai cumpărat lunar.

Acolo, am aflat prima dată despre Windows, Mac OS şi, mai ales, Ubuntu şi universul Linux. Îmi plăcea enorm să citesc tot ce se scrie despre gadgeturi, sisteme de operare, programe şi Internet. Se scria cu sensibilitatea cuvintelor despre obiecte fără simţiri.

Nu prea foloseam programele de pe CD, nu aveam nevoie, dar paginile alea mi-au rămas stocate în memorie. Am acasă circa 10 numere din Chip, în funcţie de cum mi-au plăcut, şi le-am păstrat pentru vremurile în care voi vrea să revin asupra revistelor şi ziarelor pe care le-am citit cu plăcere. O să-mi aduc aminte şi de „Terra magazin“ cu această ocazie, şi de „Dilema veche“ şi dosarul despre fotojurnalism, dar şi despre „Ziarul financiar“ cu ediţia specială de 18 ani.

„Imaginea“ despre tehnologie

În paginile Chip l-am descoperit şi pe Ionuţ Bălan, omul care semna cele mai multe review-uri şi era fan HTC. Acum, e la Mobzine, site care a informat prin dl Pop despre