- La 88 de ani, pictorul Paul Gherasim are bonomia, intransigenţa şi puritatea unui înţelept. Arta sa şi-a pus-o demult sub semnul simplităţii esenţiale. La fel ca şi viaţa sa, luminată permanent de credinţa în Dumnezeu. Paul Gherasim este şi un mare iubitor al vechilor tradiţii româneşti. Să-l ascultăm aşadar vorbind, de Crăciun, despre datini şi despre credinţă -
Potecile din zăpadă
- Revista "Formula AS" se străduie de ani de zile să salveze memoria Crăciunului de altădată, pe când era cinstit şi prăznuit de toţi românii, ca o mare sărbătoare creştină. De ce trebuie păstrat spiritul originar al Crăciunului, domnule Paul Gherasim?
- Tradiţia este o cale a sfinţeniei şi a păstrării frumosului. Iar frumuseţea înveşmântează binele. Prin această mare şi însemnată sărbătoare, noi, ca popor creştin de 2000 de ani, ne străduim să retrăim neîncetat duhul credinţei, prin datinile lăsate de înaintaşi. În lumea satului, datinile erau păstrate întru curăţia lor, aşa cum fuseseră moştenite. Şi odată cu datinile, omul trăieşte şi lumina sărbătorii Crăciunului, lumina din suflet. Crăciunul trebuie să aibă gustul adevărat al bucuriei. Pentru că are un gust, bucuria. Bucuria este curată. Iar adevărata tradiţie era simplă. Totul era simplu şi curat. O bogăţie a simplităţii.
- Cum se ţineau datinile Sărbătorilor de iarnă, în satul bucovinean al naşterii dvs., Boteşti?
- Ţăranul se pregătea din vreme pentru a sărbători sfânta zi a Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos, Logosul care s-a coborât din ceruri, pe această fărâmă de ţărână. Ţăranul primea în suflet încă de copil frumuseţea acestor datini. Când veneau sărbătorile, ţăranii făceau o potecă prin zăpadă, drept către gardurile ce-i despărţeau prin grădini, de vecinii lor. Încât preotul nu mai trebuia să ocolească pe drumuri, ci ajungea mai repede,
