La împlinirea a 24 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, aproximativ jumătate dintre români socotesc că era mai bine înainte.
Cei ce nutresc astfel de convingeri cred că ţara era pe mâini bune în vremea când la conducerea ei se afla Nicolae Ceauşescu, au nostalgii comunistoide de diverse calibre, ba chiar regretă de-a dreptul comunismul în întregul lui. Aceasta ar fi realitatea sociologică arătată de un sondaj de opinie efectuat la comanda ziarului Adevărul de INSGOP Research.
Atunci când încerci să afli mai în detaliu motivele unei atare stări de spirit, altminteri extrem de îngrijorătoare, ţi se oferă explicaţii dintre cele mai felurite. Trec peste faptul că regretând comunismul, unii îşi regretă, de fapt, tinereţea pierdută, aşa cum ni se explică adesea.
Sunt persoane ce invocă siguranţa vieţii cotidiene, o siguranţă ce se identifica cel mai adesea cu siguranţa locului de muncă. Alţii echivalează siguranţa cu stabilitatea, uitând că stabilitatea excesivă ducea la sufocare. O altă categorie spune că în vremea comunismului ţara era independentă, respectată, avea o politică externă curajoasă, făcută la Bucureşti. În afirmaţiile lor sunt susţinuţi fie de ceea ce văd în fiecare weekend la România TV, post în a cărui politică editorială reevaluarea pozitivă a comunismului şi a lui Ceauşescu se află la loc de cinste, fie de serialul Moştenirea clandestină produs de Televiziunea Română şi care are ca punct de plecare cărţile lui Larry Watts, istoric de origine americană, format la şcoala istoriografiei naţional-comuniste a generalilor Ilie Ceauşescu şi Ioan Talpeş. Un serial ‒ culmea! ‒ premiat de APTR-ul condus de marea vânătoare de torţionari comunişti, Lucia Hossu-Longin.
Sunt, desigur, totuşi numeroşi oamenii, chiar din rândul nostalgicilor, care admit că, cel puţin în ultimii ani ai dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, a
