Nimic din ceea ce se face nu se poate face fără un plan, fără un proiect, fie el lucru, fie ea faptă. Chiar atunci când aparent constructorul nu foloseşte un proiect, precum constructorii de case rurale, el are proiectul în mintea lui. Până şi animalele care îşi construiesc culcuşul, cuibul, vizuina etc., au un proiect în creierul lor.

Deosebirea dintre om şi animal este aceea că omul conştientizează proiectul pe care-l urmează, iar animalul nu conştientizează, executând reflex. În cazul societăţii şi a statului proiectul porneşte de la principiile pe care le pui la baza lui, de la principiile cele mai generale, ajungând la reguli, reglementări şi legi care au rădăcina în aceste principii. De exemplu principiul egalităţii între oameni. Dacă unii sunt deasupra celorlalţi, înseamnă că acel principiu nu există decât în mod mincinos, demagogic. Mai mult chiar, dacă între oameni nu există egalitatea adusă de Revoluţia Franceză, societatea şi statele au funcţionat de peste 2000 de ani respectând legile existente atunci. Fără respectarea legilor dispare orice organizare socială şi statală. De aceea a funcţionat dintotdeauna "Nimeni nu este mai presus de lege" în funcţie de legile epocii istorice. Pe de altă parte, privind dinspre individ, vedem că maturizarea generaţiilor este tot mai tardivă, la vârste tot mai crescute. Aceasta din cauza lungii ucenicii, în şcoală şi apoi, ceea ce întârzie responsabilizarea indivizilor. Responsabilizarea este cea care maturizează. Oricine poate vedea acest lucru pe persoane care au început să-şi câştige pâinea de crude încă, puse faţă în faţă cu persoane care au început să-şi câştige pâinea când începea să le sece energia. În comportamentul social şi civic această maturizare şi responsabilizare a cetăţenilor în raport cu soarta colectivă (unde intră şi ei şi familiile lor) sunt sigurele garanţii ale viabilităţii structurilor soc