Chiar dacă şi-a anunţat candidatura foarte târziu, Michelle Bachelet a fost aleasă duminică, 15 decembrie 2013, preşedintă a Chile pentru a doua oară. Ea a mai ocupat funcţia între 2006 şi 2010, fiind dată drept învingătoare certă a scrutinului de duminică. Bucurându-se încă de la părăsirea preşedinţiei de o cotă de popularitate foarte ridicată, de peste 80%, Bachelet nu a putut să îşi continue guvernarea cu un al doilea mandat, căci majoritatea constituţiilor latino-americane interzic realegerea. Duminică, ea a obţinut 62,2% din voturi în faţa contracandidatei sale din partea dreptei, Evelyn Matthei.
La primul tur al alegerilor prezidenţiale chiliene din 17 noiembrie 2013 au participat nouă candidaţi, dintre care trei femei (două cu şanse). De fapt, este prima competiţie electorală chiliană şi, mai larg, latino-americană, în care două femei sunt candidaţii cu cele mai mari şanse pentru preşedinţia ţării. Şi asta într-un context naţional şi chiar regional în care drepturile femeilor nu sunt tocmai avansate. Politic însă, femeile preşedinte sunt prezente în alte trei ţări din America latină: Dilma Roussef în Brazilia, Cristina Kirchner în Argentina şi Laura Chinchilla în Costa Rica.
Tot acum au fost aleşi toţi cei 120 de deputaţi şi 20 dintre cei 38 de senatori care se reînnoiesc la intervale diferite. Coaliţia care o susţine pe Bachelet, Nueva Mayoria (Noua Majoritate), reunind nouă partide (cele patru partide care, din 1990, formau Concertacion, Partidul Socialist, Partidul Creştin-Democrat, Partidul pentru Democraţie şi Partidul Radical Social-Democrat, plus alte partide de stânga, printre care şi Partidul Comunist), a obţinut 67 de locuri în Camera Deputaţilor şi 12 în Senat. Cu toate acestea, dreapta este recompensată încă de sistemul electoral binominal imaginat de regimul Pinochet (1973-’90).
Dramaturgul Arie
