Pe 21 decembrie 1989, revolta împotriva regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu, începută la Timişoara, se muta la Bucureşti. În Piaţa Universităţii, zeci de tineri au plătit cu viaţa pentru că au avut curajul să ceară ceea ce ne doream cu toţii: LIBERTATE. În fiecare an, în preajma Crăciunului, vedem la televizor aceleaşi imagini. Le ştim pe dinafară, pentru că sunt amintirile noastre. Este o lecţie de istorie scrisă cu sânge de sutele de oameni care au murit în decembrie 1989, pentru ca noi să trăim liberi. Este o lecţie de istorie pe care nu avem voie să o uităm. Dar multă lume începe deja să uite. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Tocmai de aceea, în aceste zile de decembrie e timpul să ne gândim, măcar o clipă, la cei ce nu mai sunt.

Într-o Românie cu un Parlament de borfaşi, într-o Românie condusă de o putere penală, într-o Românie cu o administraţie de hoţi, e cazul să privim în urmă şi să le cerem iertare acelora care au murit pentru ca România să nu ajungă în starea de acum. Să le cerem iertare că n-am fost în stare să facem mai mult. Şi să facem mai mult de acum încolo. Iertaţi-ne şi Dumnezeu să vă odihnească în pace! Partidul Mişcarea Populară – filiala Vrancea Pe 21 decembrie 1989, revolta împotriva regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu, începută la Timişoara, se muta la Bucureşti. În Piaţa Universităţii, zeci de tineri au plătit cu viaţa pentru că au avut curajul să ceară ceea ce ne doream cu toţii: LIBERTATE. În fiecare an, în preajma Crăciunului, vedem la televizor aceleaşi imagini. Le ştim pe dinafară, pentru că sunt amintirile noastre. Este o lecţie de istorie scrisă cu sânge de sutele de oameni care au murit în decembrie 1989, pentru ca noi să trăim liberi. Este o lecţie de istorie pe care nu avem voie să o uităm. Dar multă lume începe deja să uite. Prea reped