Avem o stabilizare a economiei, care a evitat prăbuşirea datorită susţinerii financiare şi de imagine a Troikăi formate din FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, dar România profundă e săracă, debusolată şi oarecum resemnată.
Radiografia economică a anului 2013 arată două realităţi diferite: o imagine statistică aparent liniştitoare, cu o creştere a economiei care nu se regăseşte însă în buzunarele goale ale românilor.
Marile promisiuni ale coaliţiei de guvernare nu s-au materializat. Cu toate că programul de guvernare împrăştia rezultatele pe patru ani, cât sperau cei din coaliţie să reziste împreună la putere, nu există semne că reformele ar fi început.
Milionul de locuri de muncă promis rămâne un slogan electoral, e retorică pură. Deocamdată, Comisia de Prognoză pesupune că s-au creat, în plus, cam 60.000 de locuri de muncă în acest an. Rămâne o bănuială, neconfirmată de altfel de încasări mai mari la bugetele statului, care lâncezesc, cu toate că salariile au fost reîntregite, potrivit unui program articulat înainte ca USL să vină la guvernare. De altfel, institutul oficial de prognoză estimează că, din 2013 până în 2016, putem vorbi de vreo 270.000 de locuri de muncă noi, cam un sfert din promisiunea triumfală, arogantă şi inconsistentă a USL.
Salariile nu au crescut, credite nu se mai dau, iar consumul scade. Românii cumpără mai puţin şi în general îşi permit doar cheltuieli de subszistenţă.
Regionalizarea rămâne un proiect avortat, iar primii paşi către descentralizare au redus eficienţa Fiscului. Evaziunea fiscală a înflorit, colectarea veniturilor este slabă, iar Fiscul a tăbărât tot pe micile afaceri, sufocate deja de biruri, de criză şi de incapacitatea românilor de a cumpăra produse şi servicii.
Creşterea economiei, o surpriză statistică
Creşterea economiei româneşti a
