- Cei trei magi, Melchior, Gaspar şi Baltazar, sunt singurii martori ai Naşterii lui Hristos, care nu făceau parte din poporul evreu şi nu împărtăşeau credinţa iudaică. Asupra întâlnirii lor cu pruncul Iisus se opresc Sfântul Evanghelist Matei, dar şi câteva evanghelii apocrife şi unii sfinţi părinţi ai Bisericii. Din toate aceste surse aflăm o parte din istoria magilor. O altă parte este însă învăluită în mister. În rândurile care urmează, nu veţi găsi doar adevăruri certificate teologic de sfânta tradiţie bisericească, ci şi o poveste. O poveste în care certitudinile s-au topit în taină, iar ea poate fi şoptită copilului din noi, atunci când aşteaptă Crăciunul -

Melchior

Era deja bătrân, greu de zile şi de ştiinţa magiei, pu­ternic în vrăjile lui, pe care nu le putea dezlega nimeni în Persia. Se zvonea că stăpâneşte şi vântul, şi apa, că poate să arunce asupra unui râu în plină vară un pod de gheaţă şi poate să facă zăpada să fiarbă, înainte să atin­gă pământul, în timpul iernii. Avea un palat în mijlocul Ctesiphonului, zidit chiar de meşterii care lucrau doar pentru împărat, cu sute de încăperi care gemeau de blă­nuri şi mătăsuri scumpe, de juvaeruri aduse din inima Africii. În tainiţele acestuia, adânc ascunse în pământ de lumina soarelui, erau cămările în care-şi ţinea sulu­rile cu învăţături şi chiliile în care-şi lucra meşteşugul vrăjitoresc. Dar lui Melchior toate astea îi erau străine, îşi aducea aminte de ele ca prin vis. Trecuseră parcă veacuri de când nu mai dormise în paturile lui scumpe, de când curtezanele trimise lui de împărat nu-l mai îmbiaseră cu îmbrăţişările lor molatece şi aţâţătoare de patimi. Prin trupul lui veştejit şi uscat nu mai fierbea mustul care la tinereţe îl făcuse să se arunce în căutarea aurului vrăjitoresc.

Îşi începuse drumul prin viaţă încrezător în puterile lui. Tânăr fiind, slujise ani de-a rândul la