Tot adunând

material pentru o cronică altPHel privind atitudinea presei locale faţă de cultură (cam prin ianuarie, aşa, e bine?) dau peste tot felul de chestii drăguţe, unele foarte hazlii. Şi n-am eu inima aia să mă distrez de unul singur. Deci, azi sunteţi invitaţii mei: “În calitate de director al Revistei Singur, a editurii cu acelaşi nume din Târgovişte, poeta Camelia Iuliana Radu a vorbit despre primul ei proiect din această postură: „Scriitori în manuscris” (actualitateaprahoveana.ro).

Revistă, editură,

director, poetă, proiect, scriitori, manuscris… mamma mia!, ce pleaşcă!, exact ce-mi trebuia pentru cronica aia cu atitudinea. Poftim atitudine: “astăzi, un scriitor nu este suficient doar să scrie, ci trebuie să se lase cunoscut de către cititori chiar până în cele mai intime momente ale vieţii lui scriitoriceşti”. Uau!

Cele mai intime

momente… sună tentant, nu? Nu!, obsedaţilor! Fiindcă este vorba de viaţa “scriitoricească”, nu de alte prostii, că numai la aşa ceva vă gândiţi. Deci, e vorba despre momentele intime de creaţie, nu de procreaţie sau de distracţie, ca să fie clar pentru toată lumea.

Aşa, acuma,

fiindcă i-am pus cu botul pe labe pe amatorii de senzaţional ieftin, care-şi închipuiau că scriitorii (mă rog, ei se gândeau mai ales la scriitoare) se lasă cunoscuţi în cine ştie ce momente intime şi schiţe fierbinţi, bine că am rămas noi între noi, ăştia, elevaţii. Cunoscătorii fini şi meseriaşii profi.

Deci, o putem cunoaşte

ca lumea pe poeta Camelia în câteva dintre cele mai intime momente ale vieţii ei scriitoriceşti, cum ar fi, de exemplu, momentul în care scoate perla: “un scriitor nu este suficient doar să scrie”. Superb!

Un scriitor

nu este suficient doar să scrie! Trebuie să se mai şi fandosească: “poza lui Picasso ca simbol al libertăţii pentru că el era era la Paris, în fotografia acee