Principala misiune a opoziției, în 2014, e să se pregătească pentru cele două mo­mente electorale importante: alegerile eu­ro­parlamentare în iunie și prezidențialele de la sfârșitul anului. Identificarea unui can­didat unic ar fi soluția recomandabilă, dar în mod evident irealizabilă, în con­textul unei opoziții aparent incapabile să se concentreze asupra unui mesaj politic unitar și coerent. Acțiunile publice ale par­tidelor de opoziție trimit fie către pa­si­vitatea activității parlamentare, fie către o dificultate majoră de conectare la agenda publică reală.

Un bilanț al activității opoziției în anul 2013 nu poate fi decât întristător. În parlament, vocile opoziției se fac auzite greu și sunt repede reduse la tăcere. Ma­joritatea zgo­motoasă, abu­zivă, fără edu­cație par­la­mentară - sau fă­ră educație pur și simplu - domnește nestingherită pes­te un Le­gislativ lipsit de identitate și de reguli clare. Când nu e prea ocupat să-și le­gi­fereze privilegiile și să-și consolideze poziția de ins­tituție absolută mai pre­sus de lege, la adăpost de acțiunea legilor an­ti­co­rup­ție, parlamentul livrează presei su­biecte nu­­mai bune să alimenteze imaginea de ins­tituție integral discreditată: cazul de­pu­tatului PC, plecat de la PP-DD, arestat pe 19 decembrie în flagrant delict de luare de mită, nu este decât ultimul exemplu re­velator în acest sens.

Într-o instituție supradimensionată, unde clientelismul politic a devenit aparent sin­gurul criteriu valid de selecție, vocea uni­că a unei majorități discreționare acoperă fără dificultate discursul firav al unei opo­ziții fără direcție.

PDL: Kramer contra Kramer

După cum se putea lesne vedea încă di­nainte de alegerile din 9 decembrie 2012, PDL nu și-a putut reveni din șocul inițial al ieșirii atât de brutale de la guvernare, din primăvara anului 2012. Pierderea con­trolului asupra memb