Cei care vor să iasă din banal iarna, cu fulare, căciuli şi mănuşi interesante se pot inspira din ideile unei ariste amatoare din Ploieşti, care realizează fulare cu motive tradiţionale din Banat, Oaş sau Oltenia, dar şi cu reproduceri după operele lui Brâncuşi

O singură iarnă abia ar fi de ajuns pentru a purta, zilnic, unul din cele 100 de fulare, fiecare unic prin model, culoare şi motive, realizate în ultimii ani de ploieşteanca Mihaela Voicu. Femeia are 66 de ani şi în loc să stea toată ziua la televizor sau să-şi vadă de ocupaţii mai puţin solicitante, tricotează ca o bunică a altor vremuri ciorapi şi fulare. A adus pasiunea în timpurile de acum prin modele care nu ai mai prins viaţă pe fulare şi, pe lângă tricotajele tradiţionale din lână, experimentează mereu şi fibre textile moderne.

Şi-a descoperit pasiunea pentru fulare abia la pensie, după ce a observat că strânsese foarte multe pulovere şi rochii din lână. „Am lucrat în domeniul chimiei alimentare, în industria cărnii, iar locurile în care se desfăşura serviciul meu era mereu friguros, dar şi supus controalelor frecvente. Aşa că trebuia să fiu şi cochetă, îmi schimbam tot timpul vestimentaţia care era formată predominat din haine din lână şi alte fibre. Când am observat cât de multe am, la pensie, le-am deşirat, spălat şi ghemuit, iar din ele au ieşit primele fulare“, explică Mihaela Voicu.

40 de ani de goblen, 5 de tricotaje

De tricotaj s-a apucat în urmă cu cinci ani, după ce a decis să abandoneze o pasiune foarte veche, de 40 de ani, pentru goblen. „17 din cei 40 de ani în care am lucrat goblen au fost foarte intenşi, fac şi acum parte dintr-un cerc de artişti din Ploieşti, pasionaţi de pictura cu acul. Nu am lucrat niciodată pe modele de goblen din comerţ, ci după planşe realizate de mine, după fotografii“, spune femeia.

Acum, în maximă inspiraţie la tricotajul de fulare,