În nomenclatorul funcţiilor USL Antonescu mai figurează drept candidatul USL, oficial este candidatul liberalilor, în realitate a rămas mai mult pe cont propriu.
În vreme ce societatea civilă, presa vigilentă şi preşedinţia se autofelicită pentru „marele” succes de săptămâna trecută - blocarea modificărilor făcute la codul penal - o regrupare de proporţii se anunţă. Substratul luptei politice este mai profund decât aşa-zisa luptă dintre PSD şi PNL (pe şefia TVR, numirea la Curtea Constituţională, candidatul la prezidenţiale): cine duce stindardul protecţiei sistemului corupt mai departe? Cine sunt adevăraţii prieteni ai celor care vor să-şi albească cazierele şi să iasă de la închisoare? Pe cine se poate conta, în viitor, în solidaritatea cleptocratică? Solidaritatea cleptocratică este singura formă de emulaţie şi energie interioară ce pune în mişcare rapid şi eficace scena politică; ca să parafrazăm, este „motorul” care, în ultimul an şi jumătate, a format majorităţile parlamentare, a provocat trădările, şedinţele secrete în miez de noapte.
Ce observăm? În ciuda scandalului monstruos legat de modificările codului penal, nimeni din PSD nu a spus că renunţă la proiectul de amnistie şi graţieri. Şi nimeni din PNL, cu excepţia lui Crin Antonescu, care a dat înapoi. Ponta le-a arătat liberalilor că liderul i-a trădat: „domnul Antonescu şi-a minţit colegii asupra realităţii, pentru că au fost la USL cel puţin 12 persoane atunci când domnia sa a fost de acord cu legea amnistiei, după aceea a spus să dau OUG (…) Nu ar fi pentru prima dată când domnul Antonescu spune una colegilor săi, alta nouă şi alta presei. Ne-am obişnuit. Este o problemă între domnul Antonescu şi propriii colegi”. Şi chiar dacă Ponta minte de îngheaţă apele, mesajul către liberali a fost dat, iar baronilor PNL le-a lăsat un gust amar. Păi, oricât de liberal ar fi Relu Fenechiu, tot PSD l-