USL, dupa atat de multe divergente, si-a consumat treptat combustibilul electoral. In acest moment, sustinatorii principalelor partide, cea mai mare parte a acestora, s-au delimitat unii pe stanga, ceilalti pe dreapta. In plus, dupa ce USL si-a indeplinit unele angajamente prin intermediul Guvernului, Parlamentului si administratiei publice locale, cealalta parte a obligatiilor a inghetat. Cum ar fi de exemplu proiectul constitutional. Ori proiectul regionalizarii. Sau ceea ce a fost denumit generic „Dreptate pana la capat”, insemnand independenta reala a justitiei si sanctionarea derapajelor prezidentiale. Ca sa nu mai vorbim de desemnarea viitorului candidat pentru Cotroceni. Numaratoarea inversa pentru USL a inceput.
Zilele USL sunt asadar numarate. Proiectul politic ar fi putut sa se incheie pe 30 decembrie prin neadoptarea bugetului daca Victor Ponta nu ar fi ajuns la un compromis cu presedintele Traian Basescu care a promulgat importantul act normativ. Despartirea se amana pentru inceputul anului viitor. Toata lumea se intreaba cine si in ce conditii va desparti apele, cine si in ce conditii va anunta ruperea USL.
Chiar daca nu mai exista o zestre electorala propriu-zisa a USL si, prin urmare, nu vor exista prea multi cetateni dezamagiti in urma desfiintarii Aliantei, totusi motivul pentru care se va da startul operatiunii de dezintegrare a USL nu este lipsit de importanta. Dimpotriva, USL nu poate fi rupt, pur si simplu, ca o pedeapsa aplicata de liberali pentru un pact de coabitare semnat de mult si de mult devenit caduc. Nici macar pentru nefericitele interventii ale Curtii Constitutionale care au amanat pentru calendele grecesti doua proiecte majore: revizuirea Constitutiei si regionalizarea. Nu poate fi rupt USL nici macar sub pretextul intentiei, de acum extrem de transparente, a PSD de a nu-si mai tine partea sa de angajament legata de su