Se apropie de sfârșit un an politic greu. Deși lupta a fost politică, principala ei miză a fost influența asupra justiției, nu asupra electoratului. USL și-a făcut un obicei din a da un atac frontal asupra statului de drept cel puțin o dată pe an. Deși scopul lor e să-l slăbească, de fapt îl consolidează. Îndemnul de acum câțiva ani al unui Vântu – dominant, arogant și infalibil: „Întăriți-vă statul, domnilor!“ – a fost luat ad litteram de câțiva domni și doamne, cărora noi și cei de după noi le datorăm mai mult decât credem.

Știu că adesea punctele fierbinți de pe agenda publică sunt educația, să­nă­ta­tea, infrastructura etc. Dar adevărul e că, în lipsa unei justiții independente și puternice, nimic altceva nu poate func­ționa cum trebuie. Totul e viciat de in­terlopi cu gulere albe care sunt imuni la orice consecințe asupra porcăriilor pe care le fac.

Într-o democrație normală, curățirea societății se face din interior. Societatea civilă și mass-media, prin mecanismele lor de informare și presiune, obligă ins­tituțiile politice și administrative să-și corecteze abaterile și derapajele. Cum Ro­mânia a plecat la drum, sub atenta în­drumare a lui Ion Iliescu, ca o de­mo­crație originală, curățenia din interior n-a funcționat până acum. A fost și în­că e nevoie de presiune externă. Deo­cam­dată, ne obligă vecinii să facem cu­rat în casă. Însă 2013 a avut semne bune.

Cea mai recentă zbatere din parlament, din „marțea neagră“, e zbaterea fiarei care nu se vrea domesticită. Dar va fi. În afara penalilor care și-au băgat mâi­nile până la umăr în bugetul statului, pentru oricine altcineva e clar ca lu­mi­na zilei că the rule of law (domnia le­gii) e o redută la care Bruxellesul și Wa­shingtonul nu vor renunța cu niciun chip. Mai ales după virajul Ucrainei spre Moscova. România e graniță UE și nu poate fi o cârpă cu care să-și șteargă pan­tofii mafio