Dacă 2012 a fost "Anul Victoriei", cum triumfalist anticipa sloganul USL, colosala majoritate obţinută în decembrie anul trecut, 2013 s-a dovedit a fi "Anul Revoltei".
De regulă, primul an al unui nou ciclu electoral e unul liniştit. Cu atât mai mult ar fi trebuit să fie astfel pentru o putere care avea asigurate nu doar o majoritate absolută în Parlament, nu doar controlul instituţiilor-cheie, conduse pe criteriul numirii politice, nu doar o veritabilă uzină propagandistică, ci şi o opoziţie demotivată şi suspect de necombativă. Practic, nimic nu-i putea sta în cale cuplului Ponta - Antonescu în a-şi impune legea, la propriu şi la figurat.
Numai că, în vreme ce economia gâfâia într-o periculoasă inerţie, iar măsurile de stimulare a investiţiilor erau formulate mereu la viitorul improbabil, PSD şi PNL şi-au devoalat destul de timpuriu o agendă pe care nici cei mai sceptici dintre opozanţii lor nu şi-o puteau imagina. Au început prin a-şi încălca programatic principiile pe care le fluturau acum două ierni prin Piaţa Universităţii şi prin studiourile televiziunilor de serviciu. Teme care, exploatate intensiv în scop electoral, au dus la căderea guvernelor Boc şi, mai ales, Ungureanu, au fost date peste cap şi luate de bune, fără prealabile mustrări de conştiinţă. A fost, mai întâi, cazul Roşia Montană. Blocarea exploatării cu cianuri în Munţii Apuseni era pe lista scurtă a promisiunilor pe care liderul social-democrat Victor Ponta le făcuse înainte de alegeri. Nu doar că noua guvernare nu a pus frână lobby-ului agresiv al celor de la Roşia Montană Gold Corporation, dar, sfidând opinia publică, a pus la cale o lege cu dedicaţie pentru RMGC, un procedeu nemaivăzut din anii sălbatici ai democraţiei noastre post-decembriste! A fost momentul în care - surpriză pentru o coaliţie care ştia cu cât efort financiar şi propagandistic scosese
