"Marţea neagră" (10 decembrie a.c.) - ziua în care complotiştii USL şi-au continuat tentativa de lovitură de stat începută în vara lui 2012, a provocat un ecou cu totul neaşteptat pentru iniţiatori.
Dacă în iulie 2012 ei au vizat, printr-un asalt generalizat al instituţiilor statului, preluarea absolută a puterii, nerespectarea principiilor constituţionale generând reacţia dură a Occidentului (în care România aspiră să se integreze), de data asta, au căutat o cale mai subtilă, legalizând - prin votul Parlamentului - limitarea puterilor Justiţiei, subordonarea ei în faţa Politicului. Pe scurt, sub bagheta lui Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, conspiratorii au modificat Codul Penal pentru a le asigura parlamentarilor şi demnitarilor în funcţiune o "superimunitate" care să le permită orice afacere cu fondurile statului şi ale UE, fără asumarea vreunei minime responsabilităţi. În acelaşi timp, prin scoaterea lor din categoria funcţionarilor publici, li se acordă şi "dreptul" de a se implica - ei şi familiile ori clienţii lor - în dirijarea arbitrară a fondurilor publice, fără a putea fi acuzaţi de "conflict de interese". O "lege a amnistiei" coafa această nouă "mişcare", prin ea urmând a fi "albiţi" toţi politicienii condamnaţi (sau în curs de condamnare), DNA şi ANI, instituţiile specializate în combaterea corupţiei la nivel înalt, văzându-se, astfel, private de obiectul muncii. De la Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Gigi Becali etc., până la Relu Fenechiu sau Dan Voiculescu, toţi corupţii dovediţi redeveneau, brusc, "negustori cinstiţi", apţi să-şi reia (de data asta cu o imunitate suplimentară) afacerile. La adoptarea modificărilor şi a amnistiei, în "marţea neagră", au participat - din "naivitate", susţin unii - şi reprezentanţi ai Opoziţiei, vrând, parcă, să confirme teza că fenomenul corupţiei nu are frontiere partini