"Marţea neagră" (10 decembrie a.c.) - ziua în ca­re complotiştii USL şi-au continuat tentativa de lovitură de stat începută în vara lui 2012, a provocat un ecou cu totul neaşteptat pentru iniţiatori.

Dacă în iulie 2012 ei au vizat, printr-un asalt generalizat al instituţiilor sta­tului, preluarea absolută a puterii, nerespectarea prin­cipiilor constituţionale generând reacţia dură a Occi­den­tului (în care România aspiră să se integreze), de data asta, au căutat o cale mai subtilă, legalizând - prin votul Par­la­mentului - limitarea puterilor Justiţiei, subordonarea ei în faţa Politicului. Pe scurt, sub bagheta lui Valeriu Zgonea, pre­şedintele Camerei Deputaţilor, conspiratorii au mo­dificat Codul Penal pentru a le asigura parlamentarilor şi demnitarilor în funcţiune o "superimunitate" care să le permită orice afacere cu fondurile statului şi ale UE, fără asumarea vreunei minime responsabilităţi. În acelaşi timp, prin scoaterea lor din categoria funcţionarilor publici, li se acordă şi "dreptul" de a se implica - ei şi familiile ori clienţii lor - în dirijarea arbitrară a fondurilor publice, fără a putea fi acuzaţi de "conflict de interese". O "lege a am­nis­tiei" coafa această nouă "mişcare", prin ea urmând a fi "albiţi" toţi politicienii condamnaţi (sau în curs de con­damnare), DNA şi ANI, instituţiile specializate în com­baterea corupţiei la nivel înalt, văzându-se, astfel, private de obiectul muncii. De la Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Gigi Becali etc., până la Relu Fenechiu sau Dan Voi­cu­lescu, toţi corupţii dovediţi redeveneau, brusc, "ne­gustori cinstiţi", apţi să-şi reia (de data asta cu o imunitate supli­mentară) afacerile. La adoptarea modificărilor şi a amnis­tiei, în "marţea neagră", au participat - din "nai­vi­tate", susţin unii - şi reprezentanţi ai Opoziţiei, vrând, par­că, să confirme teza că fenomenul corupţiei nu are fron­tiere partini