Nu există profet mai mincinos ca Brucan! Cei 20 de ani pe care Oracolul din Dămăroaia ni-i făcea cadou pentru ca „românii să deprindă democraţia” s-au dus naibii de mult. S-au dus naibii, iar noi am deprins pe dracu’. N-am învăţat nimic. Nici măcar să votăm. Am votat prost de atâtea ori… Iar acum ne pregătim să mai votăm o dată catastrofal, la anu’, peste doi ani… Aud din ce în ce mai des proroci care anunţă că naţia îl va aduce tot pe Băsescu la putere, într-o formă sau alta. Cu partidul ăla nou care începe să mişte foarte popular, cu alde nu ştiu ce boci şi blagi care atâta aşteaptă, ca Băse să-i ierte, ca să se înregimenteze iarăşi în dosul lui. Şi, culmea stupefacţiei, aproape că am ajuns să-i cred. Pe Brucan nu l-am crezut, dar am învăţat să suflu şi în iaurt. În concluzie, nu numai că nu ne-am obişnuit deloc cu democraţia (cum să te obişnuieşti cu ceva despre care habar n-ai ce-i aia?!), dar chiar tânjim după autoritarism, incapabili să concepem o altfel de societate, un alt tip de organizare şi de funcţionare, în afară de acela în care există un şef suprem şi un şef imediat care trebuie ascultaţi şi urmaţi fără crâcnire. Fiindcă, vorba aia, punctul 1 – şeful are întotdeauna dreptate; punctul 2 – când şeful nu are dreptate, se aplică punctul 1.
Vă amintiţi cum făceam mişto de Brucan, acum 24 de ani? Mult timp am ţinut-o aşa, din mişto în mişto, pe ideea că uite, dom’le, ce prost e ăsta… Sau cum ne jigneşte el inteligenţa, capacitatea de adaptare la mersul istoriei, puterea de învăţare. Păi, ce, băi, Brucane, suntem noi atât de stupid people?! Ia mai du-te-n mă-ta cu ăia 20 de ani ai tăi cu tot! E adevărat, azi nu-mi mai vine să-l înjur (în ’90 ne venea să-l omorâm, e?), ci doar să-l cert că a fost atât de generos cu noi. Dacă zicea „50”, probabil că acum îl stimam mai mult. Iar atunci l-am fi urât mai puţin, fiindcă prorocirea ni s-ar fi părut atât de
