Sper că-mi vei deschide cadoul din curiozitate. E în interiorul acestui articol. Știu că tu ești convins că nu te numeri printre cei corupți. Uneori, de obicei când rămâi singur și ți-e puțin frică, admiți că ai și tu câteva păcate. După cum avem, de altfel, cu toții. În definitiv, care dintre noi nu a păcălit pe cineva sau șterpelit ceva, măcar o dată?

Doar că există un lucru important la care nu te-ai gândit vreodată: corupția și păcatul nu sunt sinonime. „Căci păcatul se iartă, dar corupția nu“.

Această observație a făcut-o un domn mult mai înțelept și mai experimentat decât un simplu jurnalist. Vei afla la final cine este el, dar îți spun de pe acum că a trăit ani buni într-o țară la fel de coruptă precum e România astăzi și a ocupat o funcție care i-a permis să se frece zilnic de politicieni deștepți, agili și stilați. Așa că ține.

„Omul corupt nu-și percepe starea de corupţie“, remarcă acest domn. „E ca și cu respirația urât mirositoare: când cineva are o respirație care miroase urât, greu își dă seama de ea“. Tocmai de aceea, din prudență și grijă pentru viitorul tău, te rog să completezi chestionarul ce urmează.

Dacă răspunzi cu DA la cinci din următoarele întrebări, atunci află că sigur miroşi foarte rău. Şi cine vrea să trăiască ştiind că aproape toţi ceilalţi sunt scârbiţi de el? Chiar dacă reuşesc să ascundă (uneori cu greu) această scârbă.

1. Afișezi cu ușurință o figură de „n-am fost eu ăla“?

2. Ai ajuns să crezi aproape tot ce declari prin interviuri sau de la tribuna ministerului sau parlamentului?

3. Atunci când cineva (oricine) te critică, ca să te aperi, încerci să-i răstălmăcești argumentele, îi contești buna-credință și, atunci când omul devine insistent, încerci să-l pui la respect, insultându-l într-un mod aparent politicos?

4. Crezi despre tine că ești o persoană flexibilă, maleabilă,