Sunt 17 morminte, dar numai 16 nume. De 24 de ani, când sunt comemoraţi cei care au murit la Revoluţia din 1989 în Cluj-Napoca, sunt amintiţi cu numele 16 - un al 17-lea a murit, dar nu e nimeni să aprindă o lumânare la mormântul său, pentru că nimeni nu ştie cine e. Sau aproape nimeni. Cel care încerca să afle identitatea sa a fost pus la zid de procurorii militari: "nu înţelegeţi? Nici măcar istoria nu va consemna existenţa acestor oameni!"

Cei care au murit la Revoluţia din 1989, în Cluj-Napoca, au locul lor în cimitir: sunt îngropaţi imediat după intrarea dinspre Calea Turzii, pe partea dreaptă - toţi în aceeaşi zonă, lângă monumentul dedicat lor. Un mormânt iese în evidenţă: dacă toate celelalte au trecut numele celui decedat, fotografia acestuia, data naşterii şi data morţii - pentru toţi aceeaşi dată, 21 decembrie 1989, pe acest mormânt nu a fost înscripţionat nimic. Nu are nume, nu există absolut nicio informaţie certă despre el, doar întrebări şi speculaţii.

Victor Lungu e ziarist, a participat la Revoluţia din 1989 la Cluj şi a documentat subiectul în amănunţime împreună cu fostul şef al Procuraturii Militare din Cluj, Tit Liviu Domşa: a scris trei cărţi pe această temă, dar numai două au fost publicate. A treia, în curs de documentare, a fost pusă în aşteptare după ce Lungu a început să investigheze situaţia celor peste 150 de militari în termen implicaţi în Revoluţie ale căror date nu sunt cunoscute - cei mai mulţi la Sibiu şi Bucureşti. A fost convocat la Parchetul Militar, în Bucureşti, unde i s-a spus clar, lui şi fostului procuror militar: "Nu înţelegeţi? Nici măcar istoria nu va consemna existenţa acestor oameni!".

Unul dintre morţii de la Revoluţie a căror identitate nu e cunoscută e înmormântat la Cluj. Nu se ştie nici unde a murit, nici cum era îmbrăcat, nici ce rol a avut. Sprijinit de piatra funerară fără nume, Victor Lungu