[…] Asadar, cuvântul meu vi se adreseaza voua, crestinilor pe dinafara, care nu aveti duhul lui Hristos, care nu aveti inima în întregime afierosita Domnului, care nu aveti râvna în a-I bine placea Lui si numai Lui! … Sau, nu numai voua, ci noua, caci si eu suntprimul dintre voi. Ce avem a ne spune? Ah, fratilor, sa ne straduim ane înalta pâna la sentimentul grijii fata de suflet si fata de parteanoastra din vesnicie… Gânditi-va ce spun despre noi adevaratii iubitori ai lui Hristos, atât cei ce se afla înca aici, pe pamânt, cât si cei din cer! Ce altceva pot spune, decât: „Iata niste oameni care parsa fie de-ai nostri, dar nu sunt”. Cuvântul pare simplu, dar ce înfricosator este! Caci, daca nu suntem ai lor, înseamna ca nici ei nu sunt ai nostri si nimic din ce-i al lor nu este al nostru. Adica, nici Hristos nu este al nostru, nici toate fagaduintele Lui, nici raiul, nicifericirea vesnica. Iar daca nu-s ale noastre, stim foarte bine ceurmeaza sa fie al nostru… Vedeti ce nenorocire! În acelasi timp,priviti în jurul vostru: aproape tot ce avem este crestin: obiceiurilene sunt crestine, conceptele ne sunt crestine, cuvintele ne suntcrestine, avem multe legi si lucrari tot crestine …. Ce ne lipseste?Inima crestina! Inima nu într-acolo ni se-ndreapta… nu în Dumnezeuîi este fericirea, ci în ea însasi si în lume si nu în cer îi este raiul, cipe pamânt. Ne lipseste aceasta râvna, tare ca moartea, pentrumântuire si de a-i fi pe plac Domnului. Ca si cum am fi adormit siamortit, ne miscam unde ne poarta curgerea vietii. Haideti satrezim în noi aceasta râvna, caci cine o va face, daca nu noi?!Singuri ne-am legat de lume, singuri sa ne si rupem de ea. Haidetisa intram în recile noastre inimi, trândave si nepasatoare, si saîncepem sa le înduplecam prieteneste ca sa-si vina, în sfârsit, înfire, sa-si scuture legaturile patimilor si ale lumii, cu care s-au legatde bunavoie, si sa se