Relațiile dintre România și Republica Moldova se complică, iar cele dintre București și Moscova par să se simplifice.

Filosofia relațiilor româno-ruse a început să se schimbe în 2013, în urma unor vizite încrucișate Moscova-București-Wasinghton făcute de specialiști ai serviciilor secrete.

Traian Băsescu l-a primit pe omul de încredre al președintelui rus, pe secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev la jumătatea lunii iunie și prin el a transmis la Kremlin opțiunea de “deschidere” a României “spre cooperare” cu Rusia. Simultan a fost la București John Brennan, directorul CIA, care a plecat din România direct în Rusia.

Apoi imediat, ministrul român de Externe, Titus Corlățean a fost primit de omologul său, Serghei Lavrov, confirmând în acest fel „deschiderea guvernului român pentru continuarea contactelor cu Federația Rusă”.

La acestă întâlnire șeful diplomației de la Moscova a ținut să spună că Rusia continuă să sprijine integritatea teritorială a Republcii Moldova pentru ca aceasta “să rămână un stat suvern”.

În paralel, însă, președintele român și-a început discursurile unioniste, care au culminat cu declarația lui Traian Băsescu dinaintea summit-ului de la Vilnius (27 noiembrie 2013): “următorul proiect de țară pentru România, pe care cred că de acum îl putem spune public este: vrem să ne întregim țara”.

Președintele român a precizat totuși că “nu acesta este momentul” în care Bucureștiul ar putea “obține ceva”, fiindcă acum trebuie “valorificată șansa Republicii Moldova de a intra în procesele de pregătire a a ccesului în Uniunea Europeană, care durează 10 ani”, adăugând circumspect că că în acești zece ani se pot întâmpla multe lucruri neprevăzute.

În mod surprinzător declarația președintelui privind noul proiect de țară al României nu a fost respinsă sau cri