Gheorghe Hagi, Ivan Patzaichin, Cătălin Ştefănescu, Ion Cristoiu, Nicolae Breban, Ion Ianoşi, Ioan Holender, Dorli Blaga, Nicu Alifantis şi Cristian Mandeal povestesc, pentru adevarul.ro, cum a fost revoluţia lor.

Scriitorul Nicolae Breban era în Franţa în timpul Revoluţiei. Nu credea c-are să cadă „tiranul“, nici nu mai spera. „Toată lumea în Franţa urmărea ce se întâmplă cu ţările din Est. România era un semn de întrebare. Eram cu Matei Vişniec, un prieten, care spune: «Nicolae, am rămas coada cozii!». Ni se părea că pentru România nu funcţiona teoria dominoului. Când Ceauşescu s-a întors din Iran, toată lumea a zis că nu va cădea. El s-a întors pentru că era rupt total de realitate“, îşi aminteşte academicianul.

Ion Cristoiu nu putea să strige „Jos Ceauşescu!“

Jurnalistul Ion Cristoiu se afla la sediul revistei „Teatru“ – în apropiere de Piaţa Revoluţiei. N-a ieşit în stradă, pentru că n-a crezut, la vremea respectivă, că va veni democraţie în România. „Consideram că trebuie să vină un comunism mai liberal, mai luminat“. Nici „Jos Ceauşescu!“ n-a strigat: „Cum să strig aşa când eu lucram în sistem cu Ceauşescu? Repet, n-am crezut că se va prăbuşi vreodată comunismul“.

Pentru academicianul Ion Ianoşi, revoluţia a fost o fericire. Chiar şi astăzi, la rece, păstreză frumoase amintiri. „M-am raportat univoc pozitiv“, spune. Cum s-a întâmplat? Pe 21 decembrie, Ion Ianoşi programase examul la Estetică. A intrat la examen, au intrat şi studenţii, au scris lucrările şi, când au terminat, au văzut că începuse Revoluţia! Studenţii au ieşit în stradă, dar Ion Ianoşi trebuia să plece la Sinaia, aşa că s-a dus la gară. „Abia la Sinaia am aflat ce s-a-ntâmplat. Am urmărit toată ziua la televizor. M-am urcat în tren în comunism şi m-am dat jos în postcomunism. La întoarcere de la Sinaia, controlorul nici nu ne-a mai cerut bilete“.

Hagi dădea examen