Cea mai mare surpriză a descoperirii bosonului Higgs? Că nu erau surprize. Gian Giudice ne vorbește despre o problemă a fizicii teoretice: ar putea câmpul Higgs exista într-o stare super-densă care să ducă la prăbușirea materiei atomice? Cu inteligență și șarm, Giudice ne conturează o soartă sumbră -- și de ce n-ar trebui să ne îngrijorăm încă.
Anul trecut, pe 4 iulie, experimentele de la Marele Accelerator de Hadroni (LHC) au descoperit bosonul Higgs. A fost o zi istorică. Nu există dubiu că de acum înainte, 4 iulie va fi amintit nu ca ziua declarației de independență, ci ca ziua descoperirii bosonului Higgs. Sau cel puțin aici la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN).
Pentru mine, cea mai mare surpriză a zilei era că nu a fost mare surpriză. În ochii unui fizician teoretician, bosonul Higgs este o explicație inteligentă despre cum câștigă masă câteva particule elementare, dar pare a fi o soluție nesatisfăcătoare și incompletă. Prea multe întrebări rămân fără răspuns. Bosonul Higgs nu prezintă frumusețea, simetria, eleganța, celorlalte particule elementare din lume. Din acest motive, majoritatea fizicienilor teoreticieni cred că bosonul nu poate fi istoria completă. Ne așteptam ca particule și fenomene noi să acompanieze bosonul Higgs. Până acum măsurătorile de la LHC nu demonstrează existența unor noi particule sau a unor fenomene neașteptate.
Desigur că verdictul nu e final. În 2015, LHC va dubla energia protonilor care se vor ciocni, și aceste coliziuni mai puternice ne vor permite să explorăm mai mult lumea particulelor, și cu siguranță vom afla mai multe.
Pentru moment, câtă vreme nu am găsit nicio dovadă a existenței de fenomene noi, să presupunem că particulele pe care le cunoaștem astăzi, incluzând bosonul Higgs, sunt singurele particule elementare din natură, până și la energii mai mari decât cele p
