Ziua doi de Revoluţie în Bucureşti. Informaţia unei represiuni violente şi moartea unor manifestanţi în cursul nopţii a circulat aproape instantaneu: încă de la şapte dimineaţa, grupuri mari de muncitori se aflau pe drum spre centru. A fost momentul fugii lui Ceauşescu şi ziua în care revoluţionarii câştigau libertatea. Tot atunci, se crea Consiliul Frontului Salvării Naţionale. A doua zi de revoluţie în Bucureşti a însemnat pentru mulţi şi momentul culminant în care Ceauşescu a fugit, în care ministrul Apărării, Vasile Milea, s-a sinucis şi în care la radio s-a strigat: „Comunismul a căzut!”. Bucureştenii au ieşit din nou în stradă pe 22 decembrie 1989, doar că în număr mult mai mare faţă de ziua precedentă, muncitorii fiind şi ei prezenţi în centrul oraşului încă de la prima oră. La ora 9.30, ministrul Apărării, Vasile Milea, s-a sinucis. Deşi nici până astăzi nu se cunoaşte motivul clar, gestul de disperare a fost văzut ca o admitere a înfrângerii. La presiunea masei imense de demonstranţi, forţele armate (unităţi ale armatei, miliţiei şi securităţii) au început să fraternizeze cu demonstranţii. În jurul orei 11:30, Ceauşescu a luat un portavoce şi a încercat să se adreseze mulţumii de la balconul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost întâmpinat cu un val de dezaprobare şi furie. Era momentul în care dictatorul fugea din Capitală, moment în care manifestanţii au ocupat atât Comitetul Central, cât şi sediul televiziunii publice. Cele două mişcări strategice se întâmplau în jurul orei 12.30, acesta fiind momentul - considerat simbolic - al victoriei Revoluţiei. Pasul firesc era informarea populaţiei. Informare care, odată începută, nu s-a mai oprit deloc zile întregi. „Am învins”
La 12:51 Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, în mijlocul mai multor revoluţionari, se adresează telespectatorilor, anunţând fuga dictatorului, formând cu
