Lupta cu patima grea a fumatului nu e de ieri, de azi. Şi ea nu se duce doar în oraşe, ci şi la ţară.
În “Moromeţii” lui Preda există o scenă în care un tată îşi îndeamnă copilul să bea tutun: “Ia la taica din ţigară”. Ţăranii noştri fumau enorm. Aşa se explică intensitatea campaniilor duse de organismele sanitare din perioada interbelică împotriva fumatului: “Tutunul, iarba dracului”. Şi cum să lupte ţăranul cu patima trasului de mahorcă în plămâni, dacă nu cu ajutorul doftoroaielor satelor, mari cunoscătoare ale puterilor plantelor, precum şi ale altor “remedii” vindecătoare, ce par astăzi barbare.
Iată câteva dintre cele mai cunoscute, practicate mai ales în Moldova:
1. Se adună mai multe unghii tăiate de la degete, se mărunţesc, se scoate tutunul dintr-o ţigară, se amestecă unghiile mărunţite cu tutunul şi se introduce cu ajutorul unui ac mare înapoi, apoi se presează. Se fumează, obligatoriu, până la capăt.
2. Cenuşa de la penele arse de găină sau raţă se amestecă cu bicarbonat de sodiu. Se scoate tutunul din 3 ţigări, se amestecă cu cenuşa şi se bagă cu ajutorul acului înapoi în ţigară. Se fumează până la ultimul fum.
3. În loc de cenuşă, se băga şi pulbere făcută din picioruşele şi cleştii racilor, uscate bine şi pisate.
4. Mai târziu, când s-a inventat sulfatul de cupru sau piatra vânătă, cu care se stropesc viile, a mai apărut o metodă. Dintr-un pachet se scot ţigările, se pun pe o sită deasupra unei farfurii pline cu piatră vânătă (cristalizată) şi se lasă peste noapte. A doua zi, se fumează cu mare grijă, până apare senzaţia de rău, greaţă, fără a se depăşi limitele suportabilităţii.
Remedii cu plante
Se folosesc plante care, în combinaţie cu tutunul, provoacă greaţă. Se fumează ţigări din plante uscate: cimbru, frunze de nuc, frunze de scoruş. Planta uscată făcu
