Dupa 24 de ani de la lovitura de stat din ’89 Ion Iliescu inca n-a raspuns pentru crimele asa zisei Revolutii ai caror revolutionari inca se sfasaie intre ei si-si rup hainele in public pentru ceva stipendii de la stat sau se ascund in strainatate de ani grei de puscarie dupa ce au fost condamnati in justitie pentru ca au comis gainarii. Societatea romaneasca este dominate in aceasta perioada de belsug culinar si bahic de un amestec de festivism inlacrimat cu neputinta revansarda si nostalgie dulce-acrisoara plus o lehamite nesanatoasa. Imi pun mari sperante insa in aniversarea/comemorarea din 2014 cand se vor fi implini 25 de ani: o cifra rotunda si plina menita sa produca cataclisme majore care sa traga o linie definitiva intre criminali si victime.

In 1989 tabloul societatii romanesti arata cam asa: 8,1 milioane de angajati intr-o proportie covarsitoare la stat si vreo 3,5 milioane pensionari care-si asteptat pensiile tot de la statul comunist (care a dat faliment in 1989) condus la acea vreme de o nomenclatura formata din cativa zeci de mii de functionari in frunte cu cuplul prezidential Nicolae si Elena Ceausescu. Odata cu inlaturarea brutala a acestuia si toata vina pentru cei 50 de ani de crima i s-a pus exclusiv in carca acestuia iar nomenclatura a avut drum liber sa-si consolideze Raiul. De celalata parte, fiecare aspect al vietii clasei muncitoare ,care forma grosul celor 11,6 milioane de romani care depindeau direct de statul comunist, era controlat de acesta incepand de la mancare pana la educatie si entertainment. Clasa muncitoare tanjea la stilul de viata occidental pe care doar nomenclatura reusea sa-l atinga intr-o masura mai mica sau mai mare fie direct de la sursa prin deplasari in strainatate fie prin importul unor mici faramane din stilul de viata occidental in Romania.

Acum desi tabloul socieatii romanesti pare diferit – 5,1 mili