Este exact perioada aceea a anului care abundă de reclame la colebil.
Românul este asigurat că din nou se poate îndopa liniștit, există remedii pentru asta, sub formă de pastile sau în cel mai rău caz, ambulanța care asigură și de sărbători servicii non-stop de transport la spital pentru cetățeanul plătitor de taxe și impozite sau nu, ghiftuit până la refuz cu sarmale, caltaboși și cozonaci, dar mai ales cu băutură ieftină și proastă.
E exact perioada când toți românii devin mai buni, cel puțin la nivel declarativ. A nu se-nțelege că în restul anului ar fi răi, Doamne ferește, ei fiind la fel de buni și generoși și de Paști dar asta e altă poveste...
Să rămânem deci în spiritul Crăciunului, cu specificul lui, colindul susurat în urechea hipersensibilă a românașului aflat în febra pregătirilor, cu sacoșa plină, alergând dintr-un hipermarket în altul, claxonând, luând fața altora în trafic, suduind și scrâșnind din dinți. Odată-i Crăciunul !
Pentru român, perioada Crăciunului are dublă însemnătate, el și-a câștigat murind la Revoluție dreptul de a face un maraton anual de cumpărături utile și inutile, de a cheltui mai mult decât câștigă și de a îngâna colinzi. Și-a câștigat dreptul de a fi mai credincios decât chiar Papa de la Roma, pentru că el este catolic și nu ortodox cum e toată suflarea românească, cea care știe mai bine decât orice altă ființă pământeană mersul Dumnezeirii, mers care evident, a fost inspirat de daci.
Dacă nu erau dacii, nu era nimic pe fața pământului, nu tu sarmale și caltaboși, nu tu colinzile dacului Hrușcă...
”Nemurire” pare să fie cuvântul care ar putea caracteriza zilele acestea de nebunie colectivă, din simplul motiv că este inexplicabil la câte pericole se expune românul în goana lui după mâncare. ”Mâncare” e un alt cuvânt cheie, pentru că în acest interval de timp, românul are capacitatea de a băga în el ma