Au două uniforme şi două arme. De ei depinde pe care o folosesc. Cu toţii au ales doar una: Crucea! S-au dus cu "Doamne ajută" la război, printre soldaţii noştri.

Rugăciunea colectivă, în cerc, a devenit o obișnuință pentru soldații noștri din Afganistan

Preotul militar a avut surpriza ca în Afganistan să i se spovedească un om care nu se mai spovedise niciodată

Părintele Nicolae Nica n-a purtat armă pe vreme de război, dar și-a lăsat o barbă demnă de un taliban

Când te faci preot ai ales să duci o viaţă supusă unor rigori severe. La fel, dacă ai îmbrăcat haina militară, traiul tău va fi unul plin de privaţiuni şi de servituţi. Ce te faci, însă, atunci când eşti înrolat atât în Armată, cu grade, arme şi tot tacâmul, cât şi în oastea Domnului cu reverendă, potcap şi cădelniţă. Ai superiori atât militari, cât şi bisericeşti. Asta a fost alegerea a vreo 80 de preoţi ortodocşi români. Alcătuiesc o entitate ce se numeşte, generic, clerul militar. Pe timp de pace sunt militari trecuţi în rezervă, iar pe timp de război devin soldaţi cu acte în regulă. "Arma" lor rămâne, însă, aceeaşi: Cuvântul. Iar doctrina, la fel: Credinţa în Dumnezeu!

Din Bordeasca veche la Kandahar

Părintele Nicolae Nica ( 36 de ani) este preot din 2002 şi ofiţer în Armata română din 2004. Slujeşte pentru militarii Brigăzii I mecanizate Argedava, din Bucureşti. Şi-a lăsat parohia din satul Bordeasca veche, din comuna vrânceană Tătăranu, ca să aibă grijă de sufletele ostaşilor noştri dizlocaţi în Afganistan. "Eu, de fapt, am vrut să fiu preot la Liceul militar din Breaza, dar Dumnezeu a dorit să ajung la Brigada a II-a Paraşutişti de la Clinceni. N-am apucat să sar că s-a desfinţat unitatea şi, în locul lor, au venit infanteriştii de la Brigada 34", râde părintele Nica, veteran cu două misiuni în Afganistan, şase luni în 2006, la Lagman şi Kandaha