Punerea in libertate a principalului oponent politic al lui Vladimir Putin este un semn de slabiciune sau un semn de putere? Gratierea acestuia aproape simultan cu eliberarea de catre Parlament a 25.000 de detinuti printr-o amnistie este efectul ratiunilor democratiilor occidentale asupra Moscovei sau un semnal ca statul rus este suficient de tare, iar presedintele acestuia suficient de consolidat la putere pentru a-si permite gesturi de marinimie? Care este raspunsul corect? Si ce comparatie am putea face cu situatia din Romania, un stat in care, nu mai este un secret pentru nimeni, presedintele incearca de ani de zile sa-l imite pe liderul de la Kremlin?
Pentru inceput, ar trebui lamurit un fapt de acum istoric. Ceea ce in cazul Romaniei este analizat intr-un fel de catre puterile occidentale, familiile din care facem parte, in cazul spatiului ex-european se aplica cu totul si cu totul alte unitati de masura. Asa se explica de ce au existat si exista puternice campanii pro Iulia Timosenko si pro Mihail Hodorkovski, in timp ce liderii politici si vectorii economici condamnati politic de catre autoritatile judiciare de la Bucuresti, la comanda autoritatilor politice, nu sunt sub nicio forma sustinuti de aliatii euroatlantici.
Cine este, in definitiv, acest Mihail Hodorkovski despre care scrie de mai multa vreme, dar extrem de insistent astazi, intreaga presa occidentala? Si nu numai. Istoria sa este tipica pentru fenomenul, neprevazut nici macar de Marx, al trecerii unor state de la comunism la capitalism. Pe singura cale rapida posibila. Cea a capitalismului salbatic. Mihail Hodorkovski, un tanar de succes al lumii, a facut politica in calitate de ministru al Energiei si reprezentat de marca al partidului liberal si, in acelasi timp, a intemeiat Banca Menatep prin intermediul careia a operat spectaculoase privatizari, mai ales in epoca Eltin. A deveni
