Un corp ceresc descoperit recent la 1.800 de ani-lumină depărtare de Pământ ar putea fi prima “lună”, satelit natural al unei planete descoperită în afara sistemului nostru solar.

Astronomii de la University of Notre Dame, din statul american Indiana, au descoperit acest obiect spaţial printr-o o metodă specială, aşa-numita tehnică a microlentilei gravitaţionale. În mod obişnuit, exoplanetele sunt descoperite analizând atent schimbările radiaţiei luminoase provenite de la steaua în jurul căreia orbitează.

În schimb, tehnica microlentilei gravitaţionale presupune detectarea unor corpuri cereşti atunci când ele trec prin faţa unei stele îndepărtate, deoarece gravitaţia respectivelor corpuri cereşti distorsionează lumina provenită de la stea, concentrând-o asemenea unei lentile. Aşa a fost descoperit şi acest obiect spaţial, denumit de astronomi MOA-2011-BLG-262Lb: ei au observat un corp ceresc mai mare trecând prin faţa unei stele, urmat de unul mai mic.

Iar acest cuplu s-a dovedit foarte ciudat. Oamenii de ştiinţă cred că e vorba despre un ansamblu compus dintr-o planetă “hoinară” – care nu orbitează în jurul niciunei stele – şi un satelit natural al ei. Planeta pare să aibă de 4 ori masa lui Jupiter, iar “luna” sa este considerabil mai mare decât a noastră, având cam jumătate din masa Pământului. E posibil să existe şi alte explicaţii – de exemplu, să fie vorba despre o stea foarte mică sau pe cale de răcire, împreună cu o planetă care se roteşte în jurul ei.

Dacă e însă vorba cu adevărat de o “exo-lună”, descoperirea este extrem de interesantă, deoarece aceasta pare să orbiteze la distanţă foarte mare de planeta ei – la aproape 20 milioane de kilometri. (Pentru comparaţie, Ganymede, cea mai are dintre lunile lui Jupiter şi cel mai mare satelit natural din sistemul nostru solar, cântărind 2% din masa Terrei, orbitează la cca. 1 milion de ki