Jurnalistul Cătălin Tolontan publică pe blogul personal o scurtă dar tăioasă analiză despre cum percep politicienii ”instituția” dreptului la replică...
Textul lui Tolontan pune practic în context o întâmplare recentă avându-le ca protagoniste pe Elena Udrea, parlamentar PDL, și Ioana Ene Dogioiu, jurnalistă la ziare.com. Cea din urmă publicase un editorial în care o taxa pe prima pentru un atac la adresa Monicăi Macovei. Consecința a fost că Elena Udrea a trimis un drept la replică urmare a comentariului respectiv. Iar aici intervine Cătălin Tolontan:
”Ce face Elena Udrea? Trimite un drept la replică la o opinie, atacînd părerea unui ziarist despre ea! Este un caz unic în presa mondială democratică. Potrivit principiului ”opinia este liberă, faptele sînt sacre”, nu se trimit drepturi la replică pentru editoriale.
(…)Elena Udrea nu si-a exprimat propria opinie, ea incearca sa o suprime pe a jurnalistei si sa o minimalizeze pe autoare. Povestea de pe ziare.com poarta si un nume: delict de opinie.
De fapt, dreptul la replică are drept sens corectarea erorilor de informare în fața publicului. Cum să consideri amendabilă, deci rectificabilă, opinia liberă a cuiva despre tine?! E un nonsens, demn exact de acești politicieni care, după ce au supus presa, deținînd-o, timorînd-o sau înregimentînd-o, acum încearcă să ne și învețe cum se face meseria!
Nu e suficient că dețin media, vor să ne spele pe creier ca să fondeze un nou tip de presa, de comunicare si, implicit, o noua lume. Nu o fac neaparat concertat, ci pur si simplu construiesc lumea in care ei se simt bine.
In rest, opiniile merita protejate si nu pot fi inexacte, tocmai prin natura lor libera. Ce e lipsit de acuratete la a-ti placea o echipa de fotbal sau un anume gen de muzica?! Elena Udrea crede ca Monica Macovei e neprincipiala. Foarte bine, e parerea ei libera. Opiniile si
