Dumnezeule Mare, vrei să faci Crăciunul cu artiştii?! Peter O'Toole. De la noi, Titus Munteanu. Şi Nae Lăzărescu. Nu de mult fu şi pe Mircea Crişan. De fapt, asta nu pricep, fiindcă Mircea fu predecesorul lui Nae.
Nae i-a luat locul la categoria care azi se numeşte americănos „stand-up comedy". Spusul de bancuri. Că i-am auzit pe noii puştani de opinie comentând că un Nae excela prin bancuri cu chelneri şi coafeze. Da, asta dădeau băieţii propagandiştii la tv. Nu puteai să te iei de un prolitruc, nene!
Dar tot spiritul lui Nae era miştocăreala anti. Era plin de subtilităţi, rafinamente. Enciclopedie de bancuri subversive. Lăsăm radio-tv cenzurate. Turneele lungi. Întâlnirile spontane cu prieteni, admiratori.
Barurile de noapte unde se cam spunea orice. Fie şi pe partea sexo-porno, după care se dă în vânt generaţia de azi a gustătorilor de umor. Apariţiile neoficiale.
Bancurile lui mergeau pe cale orală mai iute ca apariţiile alea tv cu chelneri şi coafeze care luau ciubuc... „Să-ţi spun una de-alui Nae", aşa era. Şi, Nae se inspira din viaţă.
Avea însă cultura genului umoristic. Din literatură. Îi ştia pe Ilf şi Petrov. Mark Twain. Jerome K Jerome. Umor clasic, tinere! La barul Atlantic - student fiind şi publicist, eu - m-a pus să-i spun culisele muzicii uşoare, în care eram cunoscător. Pentru o votcă mare... A ieşit un scheci care a ţinut vreo doi ani. Până ce s-au mai comis şi alte fapte de râs.
Nae era Nae. Murea pentru o glumă. E din stirpea unui Tănase. Sau Puiu Călinescu, poate cel mai expresiv comic al nostru. Dar, aici e şpilul: Nae se folosea prea puţin de faţa-i comică. El folosea capul.
Dar nu facial. Cerebral. Şi, nu venea de nicăieri, ci din prima brigadă a ASE-ului. Nu aia a anilor '80...! Cea din anii '60, căreia TVR i-a preluat un spectacol. Unde Nae s-a lansat alături de Nucu Petrescu. Mănuşa lui a fost, însă,
