De-a lungul istoriei, când milioane de oameni au serbat în propria casă, undeva, într-un capăt de lume erau soldaţii pentru care războiul devenise stil de viaţă. Dar chiar şi în momentele lipsite de speranţă, sărbătoarea printre rachete şi zone de conflict a fost singura sursă de lumină.
În locuri care aduc cu iadul şi în momente în care totul pare fără scăpare, chiar şi acolo există o sclipire de lumină, graţiei unei zile de sărbătoare. Istoria este martora unor evenimente înduioşătoare care au avut loc de Crăciun, în cele mai atipice contexte.
Colinde care răsună, în diferite limbi, pe câmpul de luptă. Clopoţei care se aud din resturile caselor bombardate. Strângeri de mână deasupra barierelor. Şi, mai presus de toate, un zâmbet care sfidează orice distanţă.
Anul acesta, de exemplu, este al 13-lea an fără Crăciun acasă pentru soldaţii din Afghanistan. Tot ce pot face este să se bucure de puţinul pe care îl au. Aşa cum camarazii din trecut au făcut, un preţ plătit de milioane de oameni de-a lungul timpului.
Mirror.co.uk aduce aminte de un episod în care trupele de luptă inamice şi-au lăsat jos armele în ziua de Crăciun, în 1941, pentru a juca fotbal împreună.
De atunci, soldaţii şi civilii din zone de conflict au păstrat vie această tradiţie, în care spiritul Crăciunului vine mai presus decât războiul în sine.
Primul Război Mondial
Soldaţii britanici mânăncă masa de Crăciun, pe prima linie, pe frontul de vest, în 1916. Gestul lor a fost inspirat dintr-o situaţie, din 1914, când trupele inamice s-au întâlnit pe pământ neutru şi şi-au dat mâna. „Ne-am dat mâna, ne-am urat «Crăciun fericit» şi am vorbit de parcă ne-am fi ştiut de o viaţă... cu oameni pe care încercam să-i omorâm cu câteva ore înainte”, povestea căpitanul John Ferguson.
Apoi a urmat celebra partidă de fotbal, între primul batalion, The Royal Welsh F
