Dan Dima, consilier la Cancelaria Preşedinţiei şi specialist în diplomaţie publică este de părere că Nicolae Ceauşescu se pricepea mai bine decât actualii lideri să facă o imagine bună României pentru că „orice partener al României ştia cui să se adreseze şi primea întotdeauna un răspuns; în plus, nu exista nici o temere că o decizie luată într-o discuţie bilaterală va fi apoi contestată de cineva“. Dima crede că România n-ar mai trebui promovată de oameni ca Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi, fiindcă, deşi ei „au un trecut glorios, nu mai au nici un viitor“.
În ceea ce priveşte problema migranţilor români şi deschiderea pieţei muncii pentru români în 2014, specialistul în diplomaţie publică este de părere că România ar fi trebuit, la fel cum a făcut Polonia cu ani în urmă, să creeze o imagine a românului care munceşte în afară după modelul „instalatorului polonez“. Apoi, pentru ca românii să nu-şi mai dorească să plece la muncă în Marea Britanie, spre exemplu, cineva – Guvernul român sau cel britanic – ar trebui să le comunice exact care sunt condiţiile de acolo. Cel mai bine ar fi însă ca românii din Vaslui care îşi fac planuri de emigrare să aibă unde citi despre ce-i aşteaptă la Londra înainte de a ajunge acolo, fiindcă, după cum observă Dima, ei nu citesc cotidianul Daily Mail.
De ce România nu are o strategie de diplomaţie publică?
D.D.: În primul rând, nu există o instituţie capabilă să furnizeze aşa ceva în România, apoi pentru că România nu are preocupări serioase în acest sens, dar şi fiindcă trăieşte din percepţii construite anterior, adică în perioada comunistă. Exista o preocupare intensă în acest sens înainte de 1989 pentru managementul imaginii externe, ce-i drept prin folosirea propagandei ca mijloc de punere în aplicare a ceea ce numim astăzi diplomaţie publică.
Imaginea externă era atunci o bună acoperire pentru ce