De la o vreme mă tot întâlnesc cu caprele. Le-am mai întâlnit în decursul timpului. De exemplu acum vreo lună prin ţinutul Neamţului, prin rezervaţia “Dragoş Vodă”, pe la ţară, pe la oraş, pe internet şi tot aşa.

Tot recent, o cunoştinţă de prin “Ţara Vrancei” s-a întors de prin Spania pusă pe fapte mari. Şi-a cumpărat 50 de capre, că cică ar da “ăştia” subvenţii serioase şi ar putea ieşi din impasul financiar.

Mai am o cunoştinţă cu care interacţionez aproape zilnic la locul de muncă, necăjită nevoie mare de toate nedreptăţile pe care le îndură de câţiva ani şi ale cărei scrieri se încheie mereu cu o zicală: "Aşa cum capra deşteaptă ciobanul, aşa şi foamea (eventual frigul) îi va deştepta pe focsăneni”!.

Şi uite aşa, că tot vin sărbătorile, mă aştept să întâlnesc capra şi pe bulevard sau printre blocuri.

Trăsăturile caprei şi tipologia ei

Capra, aşa cum bine ştiţi, este o specie de animal sălbatic sau domestic, din familia bovinelor, ce trăieşte până la cele mai mari altitudini. În general, are patru picioare, dar uneori o mai întâlnim şi ridicată pe două picioare. Fie că este capră domestică, capră neagră sau căprioară, ea este femela ţapului.

Pentru că este un animal vioi şi neastâmpărat, şi-a lărgit mult aria de răspândire, dar unii oameni nu o iubesc prea tare pentru că mai are “apucături” lacome şi mai strică pe ici colo, câte ceva, că doar este o rumegătoare excelentă. Să o vedeţi cum străbate cătinişul din zona deluroasă, de nu-ţi vine să crezi că nu o înţeapă niciun spin.

Astfel că, putem să facem şi o tipologie a caprei româneşti, fiecare cu trăsăturile specifice: capra de câmpie (care dă mult lapte), capra din zona deluroasă (rumegă tot) şi capra de munte ce poate fi, ori femela ţapului din pădure, ori capra neagră ce sare din stâncă în stâncă, ţanţoşă şi fericită. Vorba celor de la Cargo: “Vine capra de la munte