Scrisoare pastorală de Crăciun – 2013.

Bucuraţi-vă în Domnul! Iarăşi vă zic, bucuraţi-vă! Domnul este cu noi!

Odată cu încheierea anului dedicat credinţei, în dieceza noastră s-a încheiat şi perioada celor trei ani pe care i-am dedicat familiei; un timp de har, de reflecţie, de evaluare, dar şi de noi provocări.

Înscrişi într-o dinamică progresivă, episcopii, preoţii, fraţii şi surorile consacrate, asociaţiile, mişcările şi congregaţiile s-au alăturat familiilor, sprijinindu-le în trăirea vocaţiei lor zilnice. S-au parcurs itinerarii de credinţă, s-au expus teme despre iubire şi s-a dat speranţă. Icoana Maicii Domnului de la Cacica, cu pruncul Isus în braţe, a fost în tot acest timp “mama” care a însoţit şi încurajat familia în drumul ei de credinţă.

Bucurie, speranţă şi dar ceresc pentru lume

Mesajul nostru la Naşterea Domnului se îndreaptă din nou cu profund respect către toate familiile noastre. Ele au fost şi rămân bucuria şi speranţa noastră şi constituie pe drept cuvânt o binecuvântare pentru omenire. Fără familii şi părinţi lumea riscă să dispară, iar Biserica îşi pierde rolul ei de cale a mântuirii.

Născută în primele zile ale creaţiei, familia îşi trage seva din binecuvântatul paradis al “începutului”, al perioadei de dinaintea căderii primilor oameni în păcat. Privind la omul pe care îl făcuse, Dumnezeu l-a văzut “singur”! “Şi Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui»” (Gen 2,18). Iar prin crearea femeii (cf. Gen 2,22), omul-bărbat intră în dinamica comuniunii, a ceea ce se va numi “prima familie” care avea ca fundament căsătoria naturală, stabilită astfel prin voinţa expresă a Creatorului: “Nu este bine ca omul să fie singur (…). De aceea, îl va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup” (Gen 2,18.24).

Familia, p