În aceste zile, în care oricum televiziunile o iau mai tare razna decât în restul anului, când se amestecă duhovnicii cu horoscoapele şi Taina Naşterii cu pomana porcului, s-a abătut peste români şi misterul presupuselor moaşte ale lui Calciu-Dumitreasa.

Indivizi care n-au auzit în viaţa lor de Părintele Calciu, numerologi agramaţi, horoscopiste cu ifose şi paranormali decrepiţi îşi dau cu părerea despre noul miracol care nu lasă naţia televizată să doarmă: e sfânt sau e doar efectul îmbălsămării? Ar trebui canonizat sau îngropat la loc?

Lăsându-i să se înece în propria imbecilitate doctă, redau mai jos, pentru oamenii normali, o povestioară minunată şi adevărată, istorisită de Părintele Calciu în 2004. Aflaţi, dar, cum s-a împrietenit micuţul Mişa cu micuţul Iisus:

Spune părintele: «Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa, orfanul Domnului... Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea...

„Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului. Le-am vorbit despre Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.

După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot o