Tarile europene se confrunta cu o “criza dupa criza”, ale carei consecinte sunt imprevizibile si ar putea conduce la o revolta a oamenilor obisnuiti, comenteaza AFP.

Ar trebui sa ne asteptam la o revolta populara? In orice caz, ea nu va veni “nici din partea partidelor politice, nici din partea sindicatelor”, ci mai degraba din partea unor persoane obisnuite “care nu s-au gandit vreodata ca vor face asa ceva”, comenta recent cotidianul grec Kathimerini, referindu-se la situatia din Grecia.

Acest comentariu ilustreaza insa amenintarea care apasa asupra democratiilor europene, unde mai multe tari traiesc un paradox: indicatorii lor economici incita la optimism, dar somajul si saracia afecteaza viata zilnica a locuitorilor.

Aceasta “criza dupa criza” alimenteaza corporatismul si populismul, cu cateva luni inaintea alegerilor europene. Chiar in Franta, unde nu a fost necesar sa se recurga la un plan de ajutor european, contrar Greciei, Spaniei, Italiei, Irlandei sau Ciprului, cresterea somajului, planurile sociale si cresterea impozitelor au generat recent miscari de contestare spontane si cu forme multiple.

Eforturile presedintelui François Hollande de a reforma in liniste tara sunt atacate din toate partile – unii considerandu-le insuficiente (ca agentia Standard & Poor’s care a redus din nou ratingul tarii), iar altii ca mergand prea departe. Ca urmare a acestei situatii, popularitatea presedintelui a scazut drastic, in timp ce Frontul National al lui Marine Le Pen a crescut in sondaje.

In Spania, unde partea cea mai rea a crizei pare sa fi trecut odata cu iesirea, anuntata pentru ianuarie, din planul de ajutor european – la fel ca si pentru Irlanda – si cu o reluare timida a cresterii, somajul, mai ales in randul tinerilor, ramane foarte ridicat.

“O ameliorare? Nu se vede”, asigura Manuel Moreno, in varsta de 34 de ani, care tocmai