Să ne imaginăm un român plecat de nişte ani buni din ţară. Nu a plecat de bine ce-i era aici, ci pentru că "afară" a avut şansa unui trai mai bun. Nu mai bun comparativ cu locuitorii din ţara în care locuieşte şi munceşte, ci mai bun cu ceea ce îi putea oferi ţara lui. A considerat că ţara lui de acum 7, 10 sau 20 de ani nu-i oferă aproape nicio şansă la un trai decent.

Acum, după o perioadă de câţiva ani, vine la ai săi în vizită, pentru a-şi petrece Sărbătorile de iarnă. Vine cu maşina încărcată cu cadouri pentru cei de-acasă. Observă, încă de la intrarea în România, la Nădlac, drumuri mai bune, maşini mai multe şi de generaţie mai nouă. Observă case mai multe, mai mari şi mai frumoase. Observă mulţi tineri cu smartphone-uri şi tablete, observă mulţi oameni poate mai veseli şi ceva mai bine îmbrăcaţi decât ştia el ultima oară. Pe la Deva intră pe o nouă autostradă, care-l duce dincolo de Orăştie şi de Sebeş, unde stătea două ore să treacă de o intersecţie, şi apoi mai departe spre Sibiu. Acasă nu urmăreşte televiziunile româneşti şi nu ştie că e proaspăt inaugurată. Zeci de kilometri noi de autostradă, cu asfalt ca-n palmă şi mai arătoasă decât multe alte autostrăzi din Vest, pe care a venit el. Asta îl surprinde cu adevărat şi îl face să privească România un pic cu alţi ochi. "Hai, că nu e dracu chiar atât de negru, ceva-ceva se schimbă şi în ţara asta!", îşi zice. Nu se gândeşte că asta l-ar putea face să se reîntoarcă vreodată, dar îl face să spere că poate va fi ceva mai bine pentru cei rămaşi aici.

Ceaţa de afară îl face să se piardă şi mai mult în gânduri de mai bine. Nu observă şoferii care-l depăşesc, mergând cu o viteză mai mare decât cea care s-ar recomanda la condiţiile de afară. Zăreşte panourile informative electronice de pe autostradă care nu transmit niciun mesaj, dar se gândeşte că de fapt nu ar avea ce să transmită, nu că