Pentru prima data cineva m-a intrebat de ce scriu atat de mult despre politica, de ce ma pierd, cum ar veni, in fleacuri. Te agiti degeaba, mi s-a spus, intr-o lumea moarta, otravita. Nu vei gasi nimic bun acolo, nimic frumos care sa merite atata bataie de cap. Politica ucide suflete, le inraieste. Te transformi, incet, intr-un cinic desavarsit, adulmecand zi de zi raul. Vrei sa ajungi, intr-o buna zi, ca ei? Un animal mereu la panda, gata sa sfasie, pentru care lumea inseamna un sir nesfarsit de batalii intr-o eterna lupta pentru supravietuire?
Ai putea gasi atatea alte teme frumoase, despre care chiar merita scris. Politicienii azi sunt, maine pleaca iar in urma lor nu ramane altceva decat o mare de vorbe goale. De ce ti-ai pierde vremea cautand sa le intelegi nimicul? Viata adevarata este in alta parte. Exista atatea subiecte mari, cu adevarat importante. Cum ar fi, am intrebat. Dezinteresul fata de cei mai saraci, fata de tiganii sau fata de romanii care traiesc, la marginea societatii, in ignoranta. Ai vazut ruptura tot mai adanca dintre noi si Romania rurala, dintre noi si ceilalti? Sunt atatia oameni acolo care au nevoie de ajutor.
Noi obisnuim sa dam vina pe ei ca sunt saraci, ca voteaza prost, manipulati cu o galeata, un pix si o sapca. Ii tratam cu dispret, de sus, le spunem tarani ignoranti si prosti dar nu facem nimic sa-i ajutam, sa le deschidem cumva mintea pentru a-i face sa inteleaga mai bine cum profita politicienii de ei. Nu cercetam mai indeaproape de nevoile lor, ci ridicam ziduri intre "noi" si "ei". Consecinta e un dezastru pe termen lung: politicienii profitori se vor folosi mai departe de ignoranta lor si tot asa. Nu se rupe niciodata cercul.
Politicienii se descurca si singuri, ei n-ar exista de fapt daca n-ati fi voi, ziaristii care va uitati zilnic in gura lor! Vorbind toata ziua despre ei le faceti jocur
