„Ce-i asta, coadă la bani?”, se miră pe bună dreptate un domn venit cu fiul să-i plătească timbrul de mediu la maşina proaspăt adusă din Germania. „Da, dar la dat, nu la luat”, îi vine răspunsul din neantul cozii împletite ca un covrig, de la Administraţia Financiară a sectorului 4. Este esenţa Fiscului în România. Aici, oamenii se înghesuie şi spumegă nervos nu ca să facă bani, ci să dea banii la stat. Este o lume în care nici logica, nici binefacerile tehnologice ale secolului 21 nu au reuşit să dea roade. Este o lume în care statul, prin reprezentanţii săi de la ghişee, are mereu dreptate şi nu oferă explicaţii.

Pe Brâncoveanu, la fiscul sectorului 4 unde îşi lasă banii către stat doar persoanele fizice, vreo 20-30 de oameni formează cozi care se îmbârligă şi se contopesc în funcţie de amplasarea ghişeelor. Nimeni nu mai ştie ce coadă se conectează la ghişeul potrivit. Prin căldura formată de înghesuiala trupurilor de contribuabil, driblând fiecare cum poate emanaţiile usturoiate sau transpirate ale diverşilor colegi de suferinţă, e mai bine să întrebi care coadă se potriveşte ghişeului unde ai treabă. Misiune nu tocmai uşoară, pentru că „Informaţiile” au la ghişeu o mică femelă de pitbull.

„De ce mă tot întrebaţi pe mine, domnişoară? Aveţi contractul încheiat la un inspector fiscal...”, latră funcţionara-pitbull, din spatele geamului soios şi tapetat cu foi A4 imprimate cu diverse extrase din legi şi anunţuri în păsăreasca funcţionărească. Fata căreia i s-a adresat mârâiala rămâne cu gura căscată şi contractul de locaţiune despre care dorea să afle ce trebuie să facă în mână. Micul pitbull de ghişeu a trecut deja la următoarea victimă de la coadă.

Tânăra contribuabilă nu cedează însă uşor. În ciuda aerului angelic, bine scos în evidenţă de ochelarii de elevă, ea merge la un alt ghişeu de inspector fiscal. „Păi mergeţi domnişoară la informa