The Economist (de fapt o divizie “intelligence” a revistei – aşa se prezintă ei, nu’ş ce dracu’ poate însemna) prezintă un grafic cu riscul de protest în 150 de ţări, 5 clase de risc. Aflăm de acolo că nu e vreun pericol de revoltă în SUA sau Emiratele Arabe, dar e risc “înalt” în România, Bulgaria sau China.

În primul rînd, de ce e un “risc”? Spaima de idei democratice anti-business se afişează din ce în ce mai ostentativ.

2013 a fost un an de nelinişte în România. Şi sper ca neliniştea să-şi cîştige şi mai multă consistenţă socială, în mesaj şi reprezentare în 2014. Nu m-aş mira să găsesc “indicii” inventaţi în The Economist prin diverşi algoritmi care stabilesc alte tipuri de rating. Poate în curînd va mai fi dat pe faţă un adevăr: dacă nu-ţi cuminţeşti cetăţenii, îţi mărim dobînda la împrumuturi.

Scîrbos.

Scandalul RCS/Romtelecom/Eurosport

Eurosport ia drepturile de transmitere a primei ligi englezeşti în România. Supăraţi că au pierdut licitaţia, cabliştii RCS-RDS şi Romtelecom sabotează primele transmisii. Apoi dau diverse comunicate cu argumente juridice. Despre acoperirea cu drepturile de difuzare puteţi citi aici cît furt pe faţă a existat deja în judeţe din Vest.

Aş mai pune o întrebare. Cine mai poate supraveghea reglementa acest joc economic în forţă între cablişti şi diverşi difuzori de conţinut? RCS-RDS sunt deranjaţi de Discovery şi Eurosport şi găsesc alternative rapid. În cazul meciurilor englezeşti alternativa a fost oprirea unui meci transmis sîmbătă.

Poate rezolva CNA aşa ceva? Nu cred, n-au forţă şi nici putere. O poate rezolva Protecţia Consumatorului? Iarăşi mă îndoiesc. Mai ales că trebuie reacţie rapidă. Dacă azi cabliştii îşi privează clienţii de Arsenal – Chelsea, de exemplu, mare parte din acţiunea de sabotaj pe luna asta e ca şi reuşită (Eurosport nu a achiziţionat întâmplător – şi ei trebuie