Praznicul Luminos al Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos este aşteptat cu bucurie de întreaga creştinătate, ca semn al înnoirii noastre, iar vestea Naşterii Pruncului Sfânt este dusă de alaiul de colindători, de toate vârstele, în fiecare colţ al ţării. Cum este aşteptat Crăciunul astăzi? Ce datini se păstrează şI cum se pregăteau bătrânii noştri odinioară, vă spunem în cele ce urmează...
Cetele de colindători au fost puse la cale încă de la începutul postului Crăciunului, dar pregările pentru colindat se intensifică de la Sfântul Nicolae, pentru ca, nu cumva, greşind versurile, să se facă de ruşine în Noaptea de Ajun. Dacă în Transilvania colindătorii pornesc din casă în casă în noaptea de 24 spre 25 decembrie, în sudul ţării, acolo unde colindul nu este atât de bogat în versuri, se merge cu Moş Ajunul în noaptea dinspre 23 spre 24 decembrie şI în dimineaţa Ajunului Crăciunului. Cu trăistuţele după gât, să nu le îngheţe mâinile de ger, copiii pornesc din casă în casă, purtând în mâini ciomege de alun, şlefuite, pentru a se apăra de câini. “În seara de 23 spre 24 decembrie, după miezul nopţii şI până la ziuă, se obişnuieşte să meargă cetele de copii cu colinda, Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun, Neaţaluş. Pleacă toţi strigând pe la ferestre: «Bună dimineaţa la Moş Ajun/Ne daţi ori nu ne daţi?». Stăpânul casei le dă covrigi, mere, nuci sau colindeţe. În Transilvania, colindătorii (piţărăi) sunt consideraţi aducători de fericire”, aflăm din scrierile lui Tudor Pamfile.
Colindele răsună pe uliţele satelor în special în noaptea de Ajun iar bucovinenii spun că acest obicei străvechi, al colindatului, a fost lăsat de Dumnezeu pentru a-i face pe oamenii înrăiţi, care uitaseră de cele sfinte, să se abată de la calea greşită. “Atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şI astfel lumea va încăpea pe mâna lor.” (Tudor Pamf
