„Taxa pe stâlp“ micşorează profiturile tuturor companiilor de utilităţi listate, Nuclearelectrica a fost părăsită de investitorii privaţi pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă şi va împărţi cu Hidroelectrica coşul reglementat de energie electrică pentru consumatorii casnici, Transgaz duce povara nerealizării Nabucco.

Ce poate fi mai sigur decât să ai o cotă-parte (fie şi una minusculă) din afacerile unui monopol? Cam aşa s-au gândit toţi cei care au participat la ofertele publice iniţiate de stat la bursă. Transelectrica, Transgaz, Nuclearelectrica, Romgaz s-au deschis spre investitorii privaţi în ultimii ani, promiţând profituri sigure din pieţe în care aveau poziţii de monopol sau duopol.

După un start promiţător, profiturile Transelectrica au început să scadă accelerat deoarece compania a avut nevoie de tot mai mulţi bani pentru interconectare, iar creditele în valută contractate au început să atârne tot mai greu după 2007, când leul şi-a început devalorizarea. Transgaz a fost o companie promiţătoare până în momentul în care apropierea liberalizării totale a tarifelor a adus în discuţie scăderea consumului; ulterior, s-au contabilizat efectele renunţării la gazoductul Nabucco (Transgaz a marcat o pierdere de 110 milioane lei). La Romgaz, interesul a fost mare în oferta publică, deşi resursele estimate ale companiei nu făceau faţă decât unei exploatări de 11 ani în ritmul din prezent. A apărut apoi taxa pe stâlp şi perspectiva profiturilor companiilor de stat s-a redus cu 10-20% (Hidroelectrica estima că va plăti 40 milioane euro în urma acestei taxe, Transgaz, o companie cu active de 4 ori mai reduse, ar putea achita deci 10 milioane euro, cam 15% din profitul anului 2012, un an bun). Pentru stat e doar recirculare, ce pierde prin dividendele reduse ia prin taxa pe stâlp; pentru un acţionar privat al companiilor afectate nu prea există compensaţ