L-am întâlnit pe academicianul Dan Berindei printre rafturile bibliotecii care îi va purta numele, în cadrul Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman“. O parte din volumele proprii, „copiii săi“, cum frumos le numea, au luat drumul Craiovei, pentru a se constitui în cel mai de preţ cadou ce putea fi oferit oltenilor. Şi pentru că un părinte are grijă de copiii săi, academicianul i-a deseori drumul Băniei pentru a se asigura că ele au ajuns în bună stare pe raftul cel nou, care le va găzdui de acum înainte.

Biblioteca „Academician Dan Berindei“, care începe cu fiecare zi să capete formă, este cea mai mare bibliotecă de carte istorică personală, după cea a lui Nicolae Iorga, şi va aparţine Craiovei, aşa cum şi-a dorit marele istoric. Şi totuşi, ce stă în spatele acestui dar extrem de valoros? Ce l-a determinat pe marele istoric să dăruiască Craiovei biblioteca sa? Vom afla răspunsul chiar de la Domnia sa, care a avut amabilitatea de a răspunde celor câteva întrebări pe care i le-am adresat.

„Am ales Craiova pentru că eu mă consider oltean, deşi am ajuns la Craiova pe la douăzeci şi ceva de ani pentru prima dată. Aşa a fost soarta. Familia mea s-a strămutat dincolo de Olt la începutului veacului al XVIII-lea, printr-o căsătorie. Tânără, Ilinca Berindei s-a măritat cu un mare boier, Merişanu. Ea a avut probleme cu viaţa, în sensul că a pierdut soţul şi cei şase copii pe care i-a avut cu el. S-a hotărât să se călugărească. S-a călugărit cu numele de Irina. Moştenise averea soţului, pe care o împărţit-o: jumătate a dat-o Mitropoliei şi cealaltă i-a dat-o unui frate de aici, din care mă trag eu. Asta e legătura cu Oltenia. Deşi e o legătură care a avut loc acum trei veacuri în urmă, eu m-am considerat totdeauna oltean. Am vrut ca biblioteca mea să ajungă aici. Mărturisesc însă că am mai avut şi un considerent practic, în calitatea mea de oltean, proba