Ionica Achiriloaie este al treilea schior alpin calificat la Jocurile Olimpice din Soci. Ca intr-un scenariu bine regizat a asteptat cu calificarea pana in ziua intalnirii si ne-a oferit pe viu povestea ei.
Tin minte ca ieri ce mi-a spus tata in vara lui 2010. Unu la mana, ai dubla hernie de disc, nu poti schia mai departe asa. Doi la mana, vrem si noi sa termini o facultate. Trei la mana, in ultimii trei ani nu am mai auzit un lucru bun de la antrenorul tau.
Antrenorul lui de la acea vreme ocupa pozitia de antrenor al lotului national si veghea la cresterea priceperii schiorilor juniori si seniori la gramada. Ionica Achiriloaie vorbeste putin cu naduf despre antrenorul lui de atunci. Nu e genul care sa poarte pica, dar si-ar fi dorit ca Florin Cristea sa-i fi recunoscut potentialul. Pentru ca uite, din cauza lui si-a pierdut tatal increderea in el.
Putin mai devreme vorbise la telefon. Repetase exasperat, ca orice copil cand parintele nu intelege si insista in neintelegere, da tata, m-am calificat. Sigur m-am calificat. O sa apara si pe lista aia, dar mai tarziu.
Dupa vara renuntarii, Ionica a plecat la studii in Marea Britanie la Universitatea Coventry. Si-a dorit sa urmeze management sportiv si acolo a gasit specializarea favorita. Intr-un moment de inspiratie a ales bursa sportiva in locul celei academice. In timpul studiilor a participat pentru renumele facultatii la ceva concursuri universitare. S-a pregatit doua saptamani pentru ele si a terminat pe locul 2. Si dragostea de schi a navalit mai puternica decat inainte.
Bursa l-a ajutat s-a faca pasul revenirii la performanta, care s-a petrecut in urma cu un an, in Hinterstoder, locul unde ne aflam acum. Rezultatele nu au fost grozave, dar baiatul nostru isi facuse un plan si au corespuns primei etape. Cea a debutului in proba de coborare. La vremea aceea nu avea antrenor, se plimba
