În multe dintre statele europene indicatorii economici sugerează creştere, însă şomajul şi sărăcia afectează grav viaţa cetăţenilor. Înaintea alegerilor europene, această "criză după criză" alimentează corporatismul şi populismul care pot declanşa în cele din urmă o revoltă a oamenilor obişnuiţi.

O revoltă populară nu va veni "nici din partea partidelor politice, nici din partea sindicatelor", ci din partea unor persoane obişnuite "care nu s-au gândit vreodată că vor face aşa ceva", scrie cotidianul grec Kathimerini, privind situaţia din Grecia. În Franţa, unde nu a fost necesar să se recurgă la un plan de ajutor european, contrar Greciei, Spaniei, Italiei, Irlandei sau Ciprului, creşterea şomajului, planurile sociale şi creşterea impozitelor au generat recent mişcări de contestare spontane, scrie Mediafax. Încercările lui Hollande de a reforma în linişte ţara sunt atacate din toate părţile - unii considerându-le insuficiente (spre exemplu Standard & Poor's care a redus din nou ratingul ţării), iar alţii ca mergând prea departe. În consecinţă, Frontul Naţional al lui Marine Le Pen a crescut în sondaje, iar popularitatea preşedintelui a scăzut drastic.

Şomajul, mai ales în rândul tinerilor, rămâne foarte ridicat în Spania, unde partea cea mai rea a crizei pare să fi trecut odată cu ieşirea, anunţată pentru ianuarie, din planul de ajutor european - la fel ca şi pentru Irlanda - şi cu o reluare timidă a creşterii. Cei care şi-au pierdut locul de muncă nu vad ameliorare. Această criză este percepută ca fiind mai rea decât cea din anii '90. Nu este aşteptată nicio scădere a numărului de şomeri (în prezent mai mult de o persoană din patru active) înainte de 2015 în Spania, potrivit Comisiei Europene, iar 21,6 % dintre spanioli riscă să fie afectaţi de sărăcie. Totuşi, mobilizarea în stradă slăbeşte.

În Grecia, la 6 noiembrie, în ziua de grevă generală,