Sărbătoarea Crăciunului este trăită cu bucurie, dar şi cu durere dincolo de gratii… Regrete şi nostalgii, colinde şi cozonaci, oameni vizitaţi de cei dragi lor şi oameni aproape uitaţi de semenii lor de acasă… Acasă… Există “acasă”?

Oameni cu speranţe şi oameni cu prea multe eşecuri… Este penitenciarul un loc în care persoane foarte diferite sunt sortite să împartă spaţii, emoţii şi pachete… Venirea sărbătorilor îi găseşte aşteptând, în mod invariabil, libertatea, în orice formă a ei. Timpul lor se împarte între participarea la cursuri, la activităţi productive, la slujbe religioase şi plimbarea din curtea interioară… În mod instinctiv, oamenii simt că au greşit în viaţă îndepărtându-se de familie, de şcoală, de biserică şi/sau nepăstrând un loc de muncă. De aceea, ajunşi după gratii, caută recâştigarea libertăţii ţinând aproape de aceste căi ale întoarcerii.

În acest spaţiu şi în acest timp, ASCOR Braşov a venit să aducă bucuria Crăciunului. În fiecare colţişor de cameră s-au auzit colinde ortodoxe. Niciun deţinut nu a rămas necolindat şi o bucurie, ba lină, ba încordată, se citea pe fiecare chip.

Iată, însă, că şi cei de dincolo de gratii au avut un dar pentru oaspeţii lor. Capela penitenciarului era frumos pregătită pentru o scurtă piesă de teatru: “A venit şi aici Crăciunul”, piesă care a adus în faţa auditoriului suspinul sfânt al celor care au suferit în închisorile comuniste, jertfindu-se pentru iubirea de tară şi pentru credinţă, ca o învăţătură şi un dar pentru cei aflaţi azi în penitenciare, dar şi pentru noi toţi. Au urmat colinde cântate de tinerii privati de libertate, care au pregătit şi piesa, ca şi de corul capelei penitenciarului, cor pregătit de părintele Laurenţiu Nistor. Plăcut surprinşi, oaspeţii s-au întrecut pe ei, în capela răsunând frumos un excepţional schimb de daruri artistice şi de suflet.

Astfel a venit Crăciunul