Scrisoare pastorală la Naşterea Domnului.

Prin rânduiala şi cu ocrotirea dumnezeieştii Pronii, sărbătorim cu neasemuită bucurie Crăciunul anului 2013.

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, sublimul dar pe care Dumnezeu Cel în Treime închinat şi mărit l-a făcut creaţiei Sale, este acum un minunat prilej de a aduce prinos de mulţumire şi recunoştinţă Preasfintei Treimi pentru opera de mântuire realizată de Fiul lui Dumnezeu întrupat: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul – Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Glasurile curate ale copiilor – ca nişte clopoţei de argint şi de cristal – cântă la ferestrele caselor şi ale inimilor noastre străvechile colinde, moştenite de la străbunii noştri, care au înserat în ele comori de credinţă, de dragoste şi de simţire creştinească şi românească.

În fiecare casă şi suflet credincios răsună ca un clinchet vestirea din colind: „Praznic luminos,/ Strălucind frumos,/ Astăzi ne-a sosit/ Şi ne-a veselit!” Peste tot în creaţie se revarsă mirific lumina stelei de la Betleem care a indicat locul naşterii mai presus de fire a Mântuitorului. Astfel, „în numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunaţi-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos” (1 Cor. 5, 4) pentru a preamări naşterea Pruncului dumnezeiesc din Sfânta Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

Iubiţii mei fii,

Gândul nostru călătoreşte, pe firul vremii, spre acea noapte tainică, luminată de steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi de la Răsărit până la Betleem, unde Preacurata Fecioară a născut mai presus de fire pe Pruncul divin ce avea să fie Izbăvitorul Cel aşteptat mii de ani de omenirea întreagă.

Atunci, în singurătatea câmpiei Betleemului, a strălucit slava lui Dumnezeu şi un înger s-a arătat în faţa păstorilor care-şi păzeau turmele lor, grăi