„Presupun că 15 din cei 40 de inşi de aici sunt lobbyişti“, face rapid socoteala Matthieu, aruncându-şi privirea prin cafeneaua aglomerată de lângă Parlamentul European. Şi explică: „Unul din trei oameni la Bruxelles lucrează pentru interese private“. Matthieu Lietaert este unul din regizorii filmului „Afaceri la Bruxelles“, un docu-thriller despre influenţa marilor companii asupra unor decizii istorice negociate în capitala Europei, precum piaţa comună sau moneda unică. După 90 de minute, cât durează, începi să vezi lobbyişti peste tot – şi din câte se pare, nu te înşeli. Pe când studia ştiinţe politice şi îşi asculta profesorii spunând că Europa este condusă ba de Germania şi Franţa, ba de Comisia Europeană, el şi-a pus o întrebare: multinaţionalele despre care citim zi de zi în presă nu au şi ele putere politică? După ce a lucrat câţiva ani la teza de doctorat despre lobbyul de la Bruxelles, s-a hotărât să facă din ea documentarul cu care a obţinut ceea ce-şi dorea de fapt: să transmită un mesaj şi să stârnească o dezbatere. Lobbyul, spune el, înseamnă influenţarea unei decizii care afectează pe toată lumea în interesul unui segment restrâns al societăţii – este normal, legitim şi există dintotdeauna. Însă nu toţi lobbyiştii sunt egali; unii au resurse cu mult mai mari decât ceilalţi, ceea ce înseamnă că unele interese se fac mai bine auzite decât altele – iar asta, crede Matthieu, este o problemă. Cealaltă este lipsa de transparenţă a grupurilor, banilor şi activităţilor care influenţează legislaţia europeană. „Aşa cum există paradisuri fiscale, ei bine, Bruxelles este un paradis al lobbyului: vii, faci ce vrei şi nu trebuie să te înregistrezi. Şi vorbim despre cea mai mare piaţă din lume, care importă şi exportă mai mult decât SUA“. Lungul drum al unei legi europene Comisia Europeană iniţiază o lege la cererea Consiliului, Parlamentului European, s